Menu

Articol

0 Comentariu

Depinde din ce unghi privim!

Până în anul 1989, starea de bine a Reşiţei era reflectată şi de cantitatea de fum de la cuptoarele Simens Martin din Combinatul Siderurgic Reşiţa. Cu cât în natură se degajau mai mulţi metri cubi de fum, cu atât şi producţia de oţel era mai mare (la un moment dat, a atins un milion de tone/an). Lucru ştiut de orice localnic, dar mai ales de ceseriştii cărora le era suficient să vadă de la depărtare culoarea fumului pentru a spune ce oţel fierbea în acel moment în oală.

Spun stare de bine, pentru că pe atunci nimeni nu ar fi îndrăznit să vorbească de poluare, amenzi, procese ori închiderea combinatului. Şi, între noi fie vorba, fum era slavă domnului cât să fii dat întregului Banat. Localnicii, care nu mai făceau sesizări pe la unii, pe la alţii, habar nu aveau de normativele europene în domeniu, dacă se depăşea concentraţia de pulberi în suspensie, dacă exista riscul îmbolnăvirilor pentru tot oraşul sau doar pentru cei care munceau acolo. Oraşul s-a clădit şi s-a dezvoltat sute de ani în condiţii de poluare, fumul cuptoarelor făcea parte din viaţa reşiţenilor, oamenii considerau că aşa trebuia să fie, iar dacă şi alţii înaintea lor nu muriseră din această cauză, de ce ar fi trebuit ca tocmai lor să li se întâmple o nenorocire atât de mare.

Pe atunci nu existau nici Garda de Mediu, nici Agenţia pentru Protecţia Mediului (şi chiar dacă ar fi existat, cine ar fi avut curajul să se lege de cel mai vechi combinat siderurgic din Români?) şi nici nu se vorbea despre poluare tot la două zile. Sau, cum zicea un mucalit, dacă s-ar fi vorbit la modul la care se face astăzi, cu siguranţă că jumătate din combinatele siderurgice şi chimice ar fi trebuit închise, muncitorii trimişi acasă, iar sistemul ar fi însemnat să-şi declare falimentul.

Astăzi, avem Gardă de Mediu, Agenţie pentru Protecţia Mediului, normative ale UE, ONG-uri, asociaţii, agenţii, mai puţin fum şi poluare, dar mai multe reclamaţii vizavi calitatea aerului, dar şi mai puţină producţie de oţel care, într-o zi, ar putea să dispară de tot, paradoxal, după două secole şi ceva de fum deasupra Reşiţei.  

Adaugă comentariu nou

Powered by Jasper Roberts - Blog