Menu

Articol

0 Comentariu

Dragobetele, văzut din Michigan(!) de Sorin Olariu

Sorin Olariu s-a născut în 8 februarie 1965, la Caransebeş (Caraş-Severin), fiind fiul Mariţei şi al preotului Pavel Olariu din Buchin. A absolvit Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, în 1991, şi Facultatea de Teologie-Istorie „Andrei Şaguna” din Sibiu, în 2002. A urmat cursuri post-universitare de management la Politehnica din Timişoara şi Universitatea „Drăgan” din Lugoj, 2001. În prezent este stabilit în Michigan, Statele Unite ale Americii, unde lucrează într-o mare companie producătoare de autoturisme.

În România, Sorin Olariu a fost profesor, inginer, realizator de emisiuni TV. Este poet, epigramist şi apreciat autor de poezie în grai bănăţean.

Cu prilejul controversatei zile a „Zeului Dragostei”, Dragobetele, oferim cititorilor o poezie în grai bănăţean, postată acum trei zile de Sorin Olariu pe pagina sa de feisbuc:

Dragobecele

Dă tri nopţi ş-o gimijeană dau cu capu dă părece
Întrăbându-mă şe-nsamnă vorba asta: Dragobece!
Unge-am prins-o, oare, frace? Pă Cotun -cât îi dă lung-
La ducheanu lu Ioniţă, o-am şicit-o-ntr-un ţăitung?
 
O-ntrăbai pă poştăriţă, l-întrăbai pă dom primari,
Întrăbai pă domnu dascăl şî pă şăfu lu şândari;
Nima n-o mai auzât-o, toţ m-or azvârlit dărapu:
Du-ce să ce caţ la doftor, că măcincă eşci cu capu!
 
D-aia ce întrăb pă cine, ţucu-ţ mâna dom părince:
Şe însamnă Dragobece? Doar eşci om cu multă mince!
- Nu mi-s bistoş, zâsă popa, dar io crică ce pomeni,
Că-i vrun Valentain şî ăsta d-ai adus de la olteni!

(mai jos, o încercare de traducere în limba literară - doar pentru dezambiguizare)

Dragobetele

De trei nopţi şi-o damigeană dau cu capu de perete
Întrebându-mă ce-nseamnă vorba asta: Dragobete!
Unde-am prins-o, oare, frate? Pe uliţă -cât e de mare-
La buticul lui Ioniţă, sau citit-am din ziare?
 
O-ntrebai pe poştăriţă, l-întrebai pe domn primar,
Întrebai pe domnu dascăl şi pe şeful de jandarmi;
Nimeni n-a mai auzit, toţi mi-au azvârlit bucata:
Du-te să te cauţi la doctor, eşti cu capul dus şi gata!
 
D-aia te întreb pe tine, ţucu-ţi mâna dom părinte:
Ce înseamnă Dragobete? Doar eşti om cu multă minte!
- Nu mi-s sigur, zise popa, dar eu cred, mi te pomeni,
Că-i vreun Valentin şi-acesta dar i-adus de la olteni!

Deşi „poezia în grai” este un gen minor, având, desigur, o audienţă limitată, din cauză că adesea nu este înţeleasă nici de locuitorii Banatului (vorbim de mulţi orăşeni care au pierdut legătura cu satul bănăţean sau de „vinituri”, cum îi numesc bănăţenii făloşi şi orgolioşi pe cei strămutaţi de pe alte meleaguri), totuşi, Sorin Olariu a reuşit să ridice poezia în grai bănăţean la alt nivel decât cum a găsit-o. Inteligent, proaspăt, cu un simţ al umorului colosal, în care se împleteşte umorul hâtru, bolovănos, al ţăranului bănăţean, cu umorul fin al intelectualului care a acumulat vaste cunoştinţe din varii domenii, Sorin Olariu scrie o poezie în grai cu o amprentă absolut personală. Rafinată sau cioplită, pudică sau erotică, cu umor gros ori haz subţire, legată de pământ ori levitând în sfere spirituale, satirică sau băşcălioasă, oricum ar fi, poezia lui Sorin Olariu stârneşte râsul, buna dispoziţie şi/sau meditaţia despre complexiatea, absurdul, farmecul lumii... bănăţene!

Adaugă comentariu nou

Powered by Jasper Roberts - Blog