Menu

Articol

1 Comentariu

Strămoşii noştri khazarii! O istorie uluitoare a Banatului!

Filologul Radu Cernătescu, din Reşiţa, prezintă în studiile sale despre Sfântul Gerard de Cenad, sub titlul: „Sf. Gerard de Cenad - o privire autobiografică”, o teorie istorică uluitoare, cu privire la popoarele care locuiau actualul teritoriu al Banatului, sub domnia voievodului Ahtum, în secolul XI, dar şi în secolele următoare. Astfel, din studiul manuscrisului Sfântului Gerard, fost episcop de Cenad, manuscris intitulat „Deliberatio supra hymnum trium puerorum” (Deliberare asupra imnului celor trei copii), scris, conform cercetărilor lui Cernătescu, undeva între anii 1030-1046, coroborat cu alte documente din epocă, filologul şi cercetătorul reşiţean, arată că locuitorii din voievodatul „bănăţean” al lui Ahtum, erau în majoritate khazari! De altfel, despre Ahtum se ştie că a fost de origine khazar.

Khazarii au fost un popor care a creat un regat (hanat) puternic, între Marea Caspică şi Marea Neagră, dar şi la nordul Mării Negre, până în Carpaţi, începând cu secolul VII, iar în anul 740 s-a convertit la iudaism, alegând religia mozaică (a evreilor) drept religie de stat. Odată cu religia, au preluat şi alfabetul ebraic, în parte, şi limba. Astfel că, în mare parte au fost confundaţi cu evreii. Khazarii au venit în zona Transilvaniei şi Banatului angrenaţi de triburile hunilor.

Reşiţa şi Caransebeş, toponime khazare!

Foarte pe scurt, conform cercetărilor lui Radu Cernătescu, toponimele care conţin trimiterea la jidovi, au la bază denumirea dată de localnici khazarilor (Jidovini - vechea denumire a Berzoviei din Caraş-Severin). La fel, şi numele localităţilor Caransebeş şi Reşiţa ar avea origini khazare!

Uriaşii blonzi, toponime şi patronime khazare în Banat

Prezentăm câteva fragmente sugestive în acest sens, din studiul lui Radu Cernătescu:

„Despre începuturile ritului grecanic în această provincie vorbeşte foarte clar în secolul X împăratul Constantinus VII Porphirogenitus în cronica sa, De administrando imperio, în episodul despre cei doi coregenţi ai Confederaţiei tribale ungare, dintre care cel puţin unul trebuie socotit de religie iudeo-khazară[31]. Este vorba despre episodul care se referă la un gylas şi un carchan, care „nu sunt nume proprii, ci titluri de nobleţe (non nomina propria, sed dignitates)”[32], titluri care lasă să se întrevadă un gyula şi un kar-khan, ultimul fiind o denominaţie turanică regăsibilă încă în toponime bănăţene, precum Carani (Merczyfalva) şi Caran (Caransebeş)”.

„Păgânismul legendar al localnicilor a dat în Banat unele toponime sugestive, cum ar fi râul Pogăniş (de la latinescul paganus), un afluent al râului Timiş. Semnalăm de asemenea vechea localitate Jidovini (azi, Berzovia), atestată sub acest ciudat nume încă de la 1366 într-o diplomă a Regelui Ladislau I al Ungariei, redactată la Şemlac, prin care cetatea catolică Jidovini era donată nobilului catolic Benedek Neém. Etimonul satului Jidovini reaminteşte faptul că folclorul bănăţean, în special cel din Banatul montan, abundă în legende legate de o populaţie de uriaşi blonzi cu ochi albaştri, numiţi jidovi, care ar fi trăit cu mult timp în urmă pe aceste meleaguri. (…) Localitatea Jidovini (Berzovia), de care am vorbit mai sus, sau alte toponime precum Pădurea Jidovului, Dealul Jidovinilor, Jidoştiţa, satul Jadani (actual Corneşti, Timiş) şi chiar Reşiţa (din ebr. reshit, ‘început’, primul cuvânt din Vechiul Testament), o localitate atestată din sec. XIV, pot argumenta locuirea khazară pe aceste meleaguri. Despre o veche credinţă iudaică la populaţia din această zonă (numiţi paori – termen din aceeaşi familie cu yiddishul פּויער (poyer), ‘fermier’) mărturisesc şi patronimele paorilor bănăţeni, de certă provenienţă veterotestamentară: Moisă, Avram, Samoilă, Dăvidoni, Aron, Zăroni, Solomie etc.”, scrie Radu Cernătescu în studiul său despre Sfântul Gerard de Cenad.

Cercetările lui Radu Cernătescu au fost prezentate de acesta la Colocviile NEDEIA, care s-au desfăşurat săptămâna trecută (15-17 noiembrie), la Băile Herculane.

Comentarii

"Despre o veche credinţă iudaică la populaţia din această zonă (numiţi paori – termen din aceeaşi familie cu yiddishul פּויער (poyer), ‘fermier’) mărturisesc şi patronimele paorilor bănăţeni, de certă provenienţă veterotestamentară: Moisă, Avram, Samoilă, Dăvidoni, Aron, Zăroni, Solomie etc.”, scrie Radu Cernătescu în studiul său despre Sfântul Gerard de Cenad." Cuvantul "PAOR" provine din limba germana avand la origine cuvantul " BAUER " care inseamna " TZARAN " .

Adaugă comentariu nou