De la cititori

Lucrare prezentata în 10 mai 2017 la Simpozionul organizat de Universitatea  Eftimie Murgu din Reşiţa, de economistul Horia Irimia. Autorul analizei economico-sociale subliniază că lucrarea reprezintă o opinie personală şi nu este punctul de vedere al niciunei instituţii sau organizaţii. Reşiţeanul Horia Irimia a fost secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, director şi director economic al Spitalului Municipal de Urgenţă Caransebeş. Horia Irimia este, de asemenea, un vechi membru al Partidului Naţional Liberal.

AŞTEPTĂRI PREA MARI ŞI REALIZĂRI PREA PUŢINE PENTRU 10 ANI

Privind înapoi, pot spune că vernisajul expoziției mele din 24 martie a fost deturnat, neintenționat, de la un plan auster, dar edificator pentru începutul de an expozițional 2017, an căruia doream să îi închinăm toată activitatea noastră. Deturnarea a însemnat mutarea importanței pe persoana mea (nu eu mă expuneam, ci doar eram acolo), nu pe expoziție și pe sensul ei. După terminarea discursurilor celor doi vorbitori, adunând și minutele muzicale, trecuse un timp suficient de lung, încât să mai fi pornit o desfășurare de momente și de evenimente vechi.

Am primit pe adresa redacţiei, din partea Consiliului Judeţean Caraş-Severin, o replică la editorialul nostru de astăzi, cu solicitarea de a fi publicată. În virtutea dreptului la replică, redăm în continuare textul respectiv.

"Către : Publicaţia on-line „Argument-cs.ro”
In atenţia : domnului Victor Nafiru, redactor şef

Stimate domnule redactor şef,

Făcându-mi zilele acestea un sumar bilanţ al unei vieţi dedicate publicisticii, mă felicitam în sinea mea pentru respectarea angajamentului de a nu mai scrie la ziare. Nici tipărite, nici on-line. Ajunge, mi-am zis. Meseria-i în mare parte pe mâna unor clientelari, nepricepuţi, şmecheri, propagandişti  sau predicatori. Dincolo de dezamăgire, îmi prinde bine o binemeritată uitare.

Unul dintre aspectele înviorătoare moral ale protestelor antiguvernamentale din România – februarie 2017 este degajarea de orice urmă de „mânie proletară” şi de alte forme de primitivism comportamental social-politic. Ele au fost exilate la marginea societăţii prin umor, voie bună şi deschidere; absente acestea, din cutuma „revoluţionară” a marxism-leninismului internaţional, de fapt din practica oricărei dictaturi: încrâncenarea ideologică le exclude. Ura de clasă, ura de rasă, doctrinele nimicirii adversarilor n-au loc pentru umor şi voie bună.