Articol

Carismaticul şi enigmaticul Gelu Voican Voiculescu „omul” Revoluţiei din Decembrie 1989, s-a aflat ieri la Reşiţa la trei luni de la precedenta întâlnire din capitala Banatului Montan. Voican Voiculescu a mărturisit că a venit în calitate de director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru a participa la Simpozionul „Reșița la 29 de ani de la Revoluția din Decembrie ’89”.

Din start, Voican Voiculescu a plasat Reşiţa pe o hartă a desfăşurării evenimentelor din acele momente: „Reșița este al treilea oraș liber de comunism, în ordinea Timișoara, Lugoj, Reșița. Din acest punct de vedere, Reșița are o poziție deosebită pentru că a fost o succesiune de evenimente care au scos în relief curajul și spiritul de sacrificiu al locuitorilor al acestui centru industrial puternic pe atunci. Şi, din acest punct de vedere, în memoria colectivă a istoriei Revoluției române, Reșița se situează pe această poziție chiar înaintea Aradului. Acum, nu vreau să supăr orgoliile locale și sesibilitățiile particulare, dar asta este realitatea“,

La întrebarea „De ce se vorbeşte atât de puţin despre Reşiţa când amintim de Revoluţie”, Voiculescu şi-a arătat dibăcia, ferindu-se de un răspuns concret. „În general după 30 de ani evenimentele se estompează.Țin să vă spun că săptămâna trecută am aniversat 29 ani de la tentativa care s-a petrecut la Iași, de convocare a unei mari adunări naționale în Piața Unirii, soldată cu un eșec și cu arestarea inițiatorilor care au avut curajul să organizeze această inițiativă, care nu a reușit, fiind blocată și împiedicată de Securitate. Asta nu înseamnă că cei de la Iași nu sunt precursorii Revoluției române. În 14 decembrie, toată Securitatea a afluit către Iași, iar în dimineața de 16 decembrie a izbucnit la Timișoara! Şi așa s-au înlănțuit lucrurile, culminând cu acțiunea de la București, soldată cu transmiterea comunicatului către țară, care anunța preluarea puterii de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale“, a spus Gelu Voican Voiculescu.

În privinţa Caransebeşului, răspunsul  a fosat unul cel puţin bizar: „Încă o dată. Clasificările astea sunt relative şi încă o dată nu vrem să lezăm sensibilitatea locală, a cuiva. Nu ştiu graficul exact al schimbării factorilor de putere din Caransebeş, în ce moment s-a produs, prin ce document, dar este ştiut că în 20 decembrie Timişoara nu mai era supusă autorităţiilor comuniste ale momentului şi era un oraş liber, în foarte scurt timp, tot în 20 decembrie şi Lugoj s-a  alăturat, dar şi Reşiţa. La Arad au fost mişcări, s-a anunţat o posibilă grevă generală, dar lucrurile nu s-au petrecut atât de evident. În nenumărate alte locuri au fost persoane care au intrat în judeţenele de partid, foşti prim-secretari au fugit, au lăsat ştampile, dar acolo lucrurile astea s-au vărsat fără vărsare de sânge, fără riscuri. Nu putem vorbi de o acţiune serioasă care să merite să fie înregistrată în categoria revoluţionarilor cu rol determinant aşa cum o defineşte Ordonanţa 95 din 2014. Altfel spus, această competiţie între localităţi nu este indicată pentru că în cele trei locuri cucerirea Puterii a avut un preţ: la Timişoara, la Lugoj şi la Reşiţa. În restul localităţilor s-a vorbit şi despre revoluţia din Ploieşti, care stârneşte zâmbetul legat de ceea ce s-a petrecut în secolul al XIX-lea. În toate locurile au fost iniţiative şi s-au produs schimbări, dar ca şi în sport, doar primele trei locuri contează. Următoarele sunt la «şi alţii». Probabil că, Caransebeşul se situează în succesiunea asta, că e al patrulea, al cincele nu se mai precizează, dar încă o dată asta nu scade meritul nimănui, a vreunei localităţi în care au avut schimbări de acest gen şi nu trebuie minimalizate.”