Articol

Dacă Moş Crăciun există, deşi unii se îndoiesc de acest lucru, cu siguranţă că şi el la rândul său se gândeşte, în privat, la cadourile pe care le va pune sub brad deseară pentru nepoţeii săi căci, nu-i aşa? acest personaj laic care vine de departe, este musai să fie unul cu statut de bunic. Pe un astfel de Moş, deghizat în ţinută civilă, l-am întâlnit într-un magazin ticsit cu toate jucăriile chinezeşti, turceşti din această lume.

Moşu’ era în căutarea unei păpuşi. Rafturile magazinului gemeau de aşa ceva. Mai mici, mai mari, îmbrăcate în ţinute strălucitoare, strasuri şi alte zorzonele. Preţuri accesibile pentru această perioadă a anului. Moşu’ s-a orientat spre o păpuşă „înaltă şi subţire” precum un manechin, şi l-am văzut cum zâmbea fericit. Probabil că asta şi căuta. Mi-am văzut de-ale mele, când l-am auzit întrebând-o pe vânzătoare: „ce ştie să facă?” Tresar şi devin atent la răspuns. „O!, de toate. Spune poveşti. O ţii de mână şi apeşi un buton, şi gata povestea...”, îi explică amabilă domnişoara de la pult, înfofolită în haine groase de parcă ar fi vândut la Târgul de Crăciun din Piaţa Prefecturii. „Am înţeles, dar asta?” şi a arătat spre o altă păpuşă, cu cosiţe aurii, gene de artistă şi buze de un roşu aprins. „Asta stie să numere în engleză. Tot la baterie”, răspunde bine-dispusă  vânzătoarea. Moşu’ părea descumpănit.  „Avem o păpuşă care zice ma-ma. Bineînţeles, cu baterie...”. Bătrânul s-a uitat amuzat la ea, fără să-i spună ceva. Vânzătoarea nu s-a lasat: „Ce ziceţi de păpuşa asta care «mănâncă» sau de astălaltă care «bea» lapte?”. Tăcere.„ Dar de asta cu cizmuliţe? Este drăguţă".  Moşu’ nici măcar nu le-a luat în seamă. „Ori de asta care îşi dă ochii peste cap…” a insistat femeia, scoţând de pe raftul de sus o păpuşică creolă, îmbrăcată cu haine colorate. „Sau...”

Nu a mai apucat să spună ceva. Moşu’ s-a întors brusc, explicându-i jovial: „Domnişoară, fetiţa pentru care caut un dar are şi păpuşă care tace, şi din aia care face pipi, dansează, spune ma-ma, bea, mănânca, dă din cap, se apleacă, cântă, dansează, merge pe motocicletă, îşi mişcă buzele, face cu ochiul, plânge, râde. De o săptămână caut altceva şi nu am găsit niciunde până acum”. Surprinsă, vânzătoarea a ridicat sprâncenele, privindu-l cu interes. „Caut ceva care să-mi amintească de copilăria mea, în care Moşu’ era atât de sărac, încât abia ne aducea o jucărioară din lemn, o mână de nuci şi câteva saloane din zahăr. Ceva simplu, de care să se bucure sincer şi care să o facă să adormă fericită, convinsă că Moş Crăciun există cu adevărat”.

Oarecum vinovată, femeia l-a întrebat: „Şi acum, ce-o să faci, nepoţica ta nu va găsi o păpuşă sub brad?” „Va găsi, cu siguranţă va găsi. Una simplă care nici nu bea apă, nici nu-şi dă ochii peste cap, nici nu clipeşte, nici nu cântă, nici nu plânge, nici nu râde. Una rămasă din vremea în care orice jucărie primită în dar te bucura până la lacrimi”, a venit răspunsul. Femeia l-a privit nedumerită, înconjurată de atâtea jucării turceşti şi chinezeşti.

Din pragul uşii, bătrânul a întors capul şi a exclamat: „Numai Moş Crăciun, bunic de fetiţe să nu fii în ziua de astăzi”.