Articol

PSD promitea la începutul anului marea cu sarea în materie de pensii. Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii, a fost prezentă de-a lungul lui 2018 şi de câte două ori pe săptămână în studiourile televiziunilor de casă, explicând tot ce visa noapte. A fost şi înger, şi demon. După bălmăjelile ministrului, pensionarii se şi vedeau trecuţi cu brio peste iarna asta, cu pensii măcar decente, dacă nu chiar dolofane, cum declara un politician din zona Puterii.

Este adevărat, pensiile cresc în 2019, dar nu începând din luna ianuarie, cum ar fi normal, ci din septembrie. O ticăloşie mai mare ca aceasta nici că s-ar fi putut. Explicaţii sunt de tot felul, adevărul este, însă, unul singur: nu există resursele financiare necesare să susţină majorarea lor. Pentru medici au existat resurse, pentru parlamentari s-au găsit bani. Un medic câştigă chiar şi 30-35.000 de lei într-o lună. Un senator şi deputat ajung la 40.000 de lei pe lună. Lefuri nesimţite sunt şi în Justiţie. Pensia medie în România este de până în 1.200 de lei, însă 4,6 milioane de persoane din sistemul de asigurări sociale de stat primesc lunar, în medie, 1.072 de lei, de 20 şi ceva de ori mai puţin decât cele trei  categorii profesionale. Pensiile speciale, MAI şi MapN au regim...special şi cresc după un alt calcul, de parcă n-ar fi vorba tot de Romnânia. Numai pensiile celor 4,6 milioane de români care au tras la şaibă, au trudit în mină ori nu au avut inspiraţia să se facă doctori, miliţieni, poliţişti, militari, procurori şi judecători nu cresc. În bătaie de joc şi în dispreţ faţă de părul alb şi de bastonul fără de care unii nu se pot deplasa.

Să ne imaginăm cum se descurcă pe timpul iernii două persoane, soţ şi soţie, din două pensii, cumulate, de 2.000 şi ceva pe lună. Că şi ei au de plătit facturi la gaze şi curent, de achitat scară la bloc, de cumpărat lemne pentru foc,  de scos medicamentele pe reţetă, fie ea şi compensată, că de mâncat ar mânca şi ei ori de cumpărat o pereche de ghete îmblănite, că şi pentru ei ar trebui să existe Crăciunul, Anul Nou şi sărbătorile creştineşti. Că şi ei au nepoţi...

Sau să nu ne imaginăm? Bine, aşa să fie, să nu le stricăm revelionul pe care, oricum nu îl petrec la restaurant, pe pârtia de schi sau în club. Nici măcar în stradă, ci în faţa televizorului, fredonând un refren dintr-un Pluguşor pe stil nou, cu pumnii strânşi: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor“.