Am scris despre bănăţeanul reprezentativ de acum o jumătate de secol. L-am cunoscut şi am trăit alături de el, până în anul 1989. Dar, ce face bănăţeanul reprezentativ astăzi? Problema este că bănăţeanul reprezentativ a dispărut şi n-a fost înlocuit cu nimic reprezentativ. Viaţa oamenilor s-a spart, a fost pulverizată ca un parbriz lovit de o ghiulea. S-a împrăştiat pe asfalt şi peste cioburile mici, mici, trec alte şi alte maşini, desenând diferite forme, prin care nu poţi să vezi nimic. Sunt cioburi răzleţe, dar sunt şi grupuri, grupuri, care par a avea un fel de voinţă de a se coagula, dar nu reuşesc să stea împreună decât puţin timp, pentru că sunt spulberate de roţile istoriei. Cred că oamenii nu au fost niciodată atât de diferiţi, atât de deosebiţi în idei, mentalităţi, preocupări. Aş fi putut să spun că bănăţeanul reprezentativ se trezeşte, porneşte filtrul de cafea, dă drumu la televizor, deschide laptopul ori se uită pe tabletă la e-mailuri şi la mesajele de pe feisbuc. Îşi bea cafeaua scriind mesaje pe chat şi trăgând cu urechea la ştirile de la TV, să afle când se schimbă Guvernul şi ce mai fac migranţii din Orient şi din Africa prin Europa. Distribuie un filmuleţ cu pisici simpatice şi unul cu musulmani antipatici care protestează. Nu e de acord nici cu venirea migranţilor, nici cu gardul ungurilor. De fapt, nu prea e de acord cu nimic. Nu e de acord cu primăria, cu consiliul judeţean, nici cu Ponta, Dragnea, nici cu Iohannis. Pleşu, Liiceanu şi Patapievici sunt nişte băsişti îngâmfaţi care teoretizează despre nimic, Gâdea şi Mircea Badea sunt aserviţi, la fel şi Radu Banciu. Dragoş Pătraru le spune bine, că-i plesneşte pe toţi, dar, pe ăsta, oricum, o să-l dea afară de la TVR 1, că prea-i slobod la gură. E ceva în toate astea, dar, e prea puţin. E aproape nimic. Pentru că, în acelaşi timp, un bănăţean (nereprezentativ) trage deja la o bandă de asamblat nu ştiu ce automotive, altul dă telefoane şi bate pe la uşi ca să ceară un împrumut, altul spală vase la Oktoberfest, în Germania, altul tencuieşte o casă spaniolă ori suedeză, altul doarme, fiindcă a făcut chef aseară, cu banii trimişi de mă-sa care îngrijeşte o bătrână cu Alzheimer în UE. Altul e cu amanta pe o insulă din Grecia, cu banii primiţi pe o semnătură, o autorizaţie, o licitaţie, o diplomă, ceva, lucruri de-astea care se tranzacţionează în secret, altul dă declaraţii la procuratură. Nu mai există bănăţeni reprezentativi. Există doar oameni care nu sunt de acord. Dar, lipsa de acord nu poate fi considerată reprezentativă pentru bănăţeni. Ea se manifestă peste tot în lume. Doar, poate, faţă de nemulţumirile din lume care se coagulează în decizii şi acţiuni colective, la bănăţeni se poate identifica un mod distinctiv de a nu fi de acord. Fiecare bănăţean e contra pe cont propriu.
Am scris despre bănăţeanul reprezentativ de acum o jumătate de secol. L-am cunoscut şi am trăit alături de el, până în anul 1989. Dar, ce face bănăţeanul reprezentativ astăzi? Problema este că bănăţeanul reprezentativ a dispărut şi n-a fost înlocuit cu nimic reprezentativ. Viaţa oamenilor s-a spart, a fost pulverizată ca un parbriz lovit de o ghiulea. S-a împrăştiat pe asfalt şi peste cioburile mici, mici, trec alte şi alte maşini, desenând diferite forme, prin care nu poţi să vezi nimic. Sunt cioburi răzleţe, dar sunt şi grupuri, grupuri, care par a avea un fel de voinţă de a se coagula, dar nu reuşesc să stea împreună decât puţin timp, pentru că sunt spulberate de roţile istoriei. Cred că oamenii nu au fost niciodată atât de diferiţi, atât de deosebiţi în idei, mentalităţi, preocupări. Aş fi putut să spun că bănăţeanul reprezentativ se trezeşte, porneşte filtrul de cafea, dă drumu la televizor, deschide laptopul ori se uită pe tabletă la e-mailuri şi la mesajele de pe feisbuc. Îşi bea cafeaua scriind mesaje pe chat şi trăgând cu urechea la ştirile de la TV, să afle când se schimbă Guvernul şi ce mai fac migranţii din Orient şi din Africa prin Europa. Distribuie un filmuleţ cu pisici simpatice şi unul cu musulmani antipatici care protestează. Nu e de acord nici cu venirea migranţilor, nici cu gardul ungurilor. De fapt, nu prea e de acord cu nimic. Nu e de acord cu primăria, cu consiliul judeţean, nici cu Ponta, Dragnea, nici cu Iohannis. Pleşu, Liiceanu şi Patapievici sunt nişte băsişti îngâmfaţi care teoretizează despre nimic, Gâdea şi Mircea Badea sunt aserviţi, la fel şi Radu Banciu. Dragoş Pătraru le spune bine, că-i plesneşte pe toţi, dar, pe ăsta, oricum, o să-l dea afară de la TVR 1, că prea-i slobod la gură. E ceva în toate astea, dar, e prea puţin. E aproape nimic. Pentru că, în acelaşi timp, un bănăţean (nereprezentativ) trage deja la o bandă de asamblat nu ştiu ce automotive, altul dă telefoane şi bate pe la uşi ca să ceară un împrumut, altul spală vase la Oktoberfest, în Germania, altul tencuieşte o casă spaniolă ori suedeză, altul doarme, fiindcă a făcut chef aseară, cu banii trimişi de mă-sa care îngrijeşte o bătrână cu Alzheimer în UE. Altul e cu amanta pe o insulă din Grecia, cu banii primiţi pe o semnătură, o autorizaţie, o licitaţie, o diplomă, ceva, lucruri de-astea care se tranzacţionează în secret, altul dă declaraţii la procuratură. Nu mai există bănăţeni reprezentativi. Există doar oameni care nu sunt de acord. Dar, lipsa de acord nu poate fi considerată reprezentativă pentru bănăţeni. Ea se manifestă peste tot în lume. Doar, poate, faţă de nemulţumirile din lume care se coagulează în decizii şi acţiuni colective, la bănăţeni se poate identifica un mod distinctiv de a nu fi de acord. Fiecare bănăţean e contra pe cont propriu.
RSS Feed