Articol

Victor Naidan, arhitectul-şef al judeţului, are calitatea de a prezenta lucruri, fapte, întâmplări, proiecte, fără să se implice emoţional. Aceasta îl face, în faţa publicului, să pară trist. Chiar şi atunci când, de exemplu, anunţă o ştire pozitivă, după expresia feţei ai zice că anunţă sosirea unor valuri de imigranţi, care vin să ne ia locurile de muncă. Pe scurt, arhitectul-şef este un personaj sobru.

Dar, astăzi, la întâlnirea, organizată de Consiliul Judeţean Caraş-Severin, cu titlul: Seminar de informare adresat autorităţilor locale, ONG-urilor şi grupurilor universitare referitor la proiectul: „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Caraş-Severin”, Victor Naidan a fost mai trist ca niciodată. Aceasta din cauză că au ieşit la iveală unele slăbiciuni ale proiectului. Dar, să recunoaştem, niciun proiect nu e perfect! De altfel, arhitectul-şef al judeţului a şi spus: „Acest proiect nu îşi propune să rezolve toate problemele judeţului!” Nu poate şi nici nu-şi propune să rezolve tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, mediul! În acest context, Victor Naidan a găsit proiectului şi calităţi. Suntem de acord! Şi, fiind noi o presă pozitivă, începem cu enumerarea lucrurilor pozitive, deoarece am auzit că vorbele bune atrag lucrurile bune.

Proiectul „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Caraş-Severin” ar putea să ne scape de haldinele puturoase de gunoi, ca fosta haldină de la Lupac, focar de infecţie, care se mai şi autoaprindea şi răspândea un fum toxic, înecăcios, peste municipiu. Ar putea să ne scape de gunoaiele din punctele orăşeneşti de colectare, răscolite de ţiganii care adună peturi, fier vechi şi diferite resturi, în căruţe, fie ca să le vândă, fie să le recicleze în gospodărie. Ar putea să ne scape de depozitele de gunoi din mediul rural, improvizate în albiile cursurilor de apă. Lucruri pozitive, care ne umplu plămânii cu aer curat, iar sufletul de mândrie şi speranţă!

Deci, vom avea un „Centru de Management al Deşeurilor” la Lupac şi centre de transfer al gunoiului la Bozovici, Pojejena şi Oţelu Roşu. Drumuri de acces şi containere pe culori, pentru colectarea selectivă a gunoiului din gospodării. Atât din gospodăriile ţărăneşti, cât şi din cele de la bloc.

Conform proiectului a şi început distribuţia containerelor la sate şi oraşe. Containerele sunt de trei culori: pentru plastic şi metal –galben; pentru hârtie şi carton – albastru; pentru sticlă – verde.

Acum vine buba (negativă)! Proiectul mai prevede şi distribuirea unor recipiente (în poze apar de culoare gri), pentru preparare compostului din deşeurile biodegradabile. Dar, numai pentru mediul rural! Iar cetăţenii rurali sunt sfătuiţi cum să prepare preţiosul compost pentru utilizarea lui ca îngrăşământ în grădină. Nicio vorbă despre deşeurile biodegradabile din mediul urban! Practic, cetăţeanul de la bloc, dar şi cel de la casa de la oraş, va avea unde să arunce doar plasticul, metalul, hârtia, cartonul şi sticla!

Ce să zicem, o fi un proiect făcut pentru cetăţeanul urban din Feroe sau din Finlanda. Cetăţeanul de la bloc din Finlanda, probabil, nu produce coji de cartofi, de ţelină, de păstârnac, de ceapă, cotoare de ardei, varză şi mere, şorici şi copite de porc. Cetăţeanul din Finlanda ia masa în oraş, iar dacă, întâmplător, mănâncă acasă, îşi cumpără supă şi piré de cartofi la plic. Poate-poate mănâncă nişte alune ori seminţe la meci, la televizor, dar şi pe alea le cumpără fără coajă. Prin urmare, proiectul e făcut pentru Finlanda, nu pentru România. Aici, la noi, bărbaţii-s gospodari şi produc tone de deşeuri biodegradabile, căci se îngrijesc să mănânce sănătos, măcar cât timp nevestele lor sunt plecate la lucru în Germania.

Prezent la întâlnire, patronul firmei care a câştigat partea cu furnizarea containerelor a venit total nepregătit. Bine, să recunoaştem, nici nu era treaba lui, el dă containerele şi îşi încasează banii. Dar, să vedeţi ce a zis când l-am întrebat unde vor  arunca orăşenii gunoiul vegetal din casă! Zice: „În containerul cu biodegradabile, în cel verde!” N-a nimerit-o, fiindcă în containerul verde, după cum spuneam, se aruncă sticla. Pentru biodegradabile n-avem container!

Nu mai vrem să aducem în discuţie întârzierile mari la efectuarea lucrărilor de amenajare a sistemului. Nu mai vrem să aducem în discuţie crengile, florile din vază şi nici molozul. E vorba că de crengi şi de moloz trebuie să se ocupe primăriile. De florile ofilite din vază, soacrele.

Nici nu mai zicem că în Occident administraţiile au început să treacă de la colectarea selectivă a deşeurilor la colectarea la grămadă şi separarea deşeurilor cu utilaje speciale. Căci e mai ieftin aşa, decât să se câcâie cu selectarea la domiciliul clientului. Asta e! Iar rămânem cu un ciclu de vreo 25 de ani în urmă!

Deci, aceste lipsuri s-ar fi putut să-l întristeze, mai tare ca de obicei, pe arhitectul-şef al judeţului, Victor Naidan. Dar, fiind pozitivi cum am zis, încheiem tot cu o informaţie pozitivă. Câştigătorul licitaţiei de furnizare a containerelor a anunţat în plenul dezbaterilor că în alte judeţe e mult mai rău decât în Caraş-Severin! Dar, să spunem adevărul, nici măcar această veste bună nu l-a înseninat pe Victor Naidan!