Incendiul de aseară de la clubul din Bucureşti în care au murit 27 de oameni şi alte sute au fost răniţi şi intoxicaţi cu fum m-a întristat. E vorba despre vieţile pierdute în mod absurd, într-o seară care trebuia să fie a muzicii, distracţiei şi bucuriei. Acum, după ce tragicul eveniment s-a petrecut deja, tuturor ni se pare logic că astfel de focuri de artificii trebuie interzise în sălile de spectacole, în spaţii închise. Cu atât mai mult în spaţii tapetate cu materiale inflamabile de antifonare. Din câte am văzut, utilizarea stingătoarelor în acel club ar fi fost imposibilă, chiar dacă erau oameni pregătiţi pentru aşa ceva, fiindcă focul care a aprins buretele de antifonare, s-a extins în câteva zeci de secunde. Toate acestea s-au mai spus şi vor fi analizate de cei responsabili cu prevenirea incendiilor.
Evenimentul m-a făcut să mă gândesc şi la cât de pregătit sunt eu să reacţionez în cazul unui incendiu. Am lucrat mulţi ani în fabrică şi, apoi, în alte instituţii cu birouri. Evident, conform legii, peste tot se făcea instructajul pentru prevenire şi pentru acţiune în caz de incendii. De fapt, NU se făcea. Ori se citea ceva plictisitor, care era uitat chiar în clipa în care era citit, ori, pur şi simplu, ni se dădeau tabele pe care semnam că am fost instruiţi. Şi eram bucuroşi că am scăpat de plictiseală. Deci, în atâţia ani nu am fost învăţat niciodată cum se mânuieşte un stingător. Ştiu că stingătoarele sunt cu spumă şi cu praf, iar cele cu spumă nu se folosesc pe reţelele electrice, dar habar nu am cum se foloseşte un stingător. Îmi amintesc că, o dată, în uzină, cu mulţi, mulţi, ani în urmă, mi s-a dat în mână un astfel de stingător, şi mi s-au explicat mişcările, dar nu am făcut exerciţiul în mod real. N-am suflat praf cu stingătorul, desigur din motive de economie, astfel că, pentru mine a rămas un obiect străin. Evident, am uitat cum se foloseşte. Şi sunt sigur că la fel ca mine sunt aproape toţi oamenii care lucrează în fabrici, uzine, ateliere, birouri, magazine. Aproape nimeni nu ştie cum se foloseşte un stingător şi, dacă stau bine şi mă gândesc, nu am văzut niciun incendiu în care stingătoarele să fie folosite de personalul din locul unde a izbucnit incendiul. Oamenii, fie au încercat să stingă focul cu apă, fie au fugit de la faţa locului să se salveze. Apoi, după 10-15 minute, au venit pompierii, când focul era deja mare şi era greu de stins. Stingătoarele sunt doar obiecte de decor.
Apoi, mai e şi problema cu uşile de evacuare. Cei de la ISU, pompierii, trebuie să verifice în modul cel mai serios, căile de evacuare din spaţiile publice, din sălile de spectacole, din magazine, ateliere etc. Marea majoritate au uşile secundare încuiate, iar cheia e nu se ştie unde. Multe uşi secundare de evacuare sunt blocate cu materiale. Şi, evident, conform tradiţiei, uşile principale, cu două aripi, au una dintre aripi înţepenită.
Aşadar, în caz de incendiu, scapă cine poate şi cine are noroc.
Ca o paranteză, fiindcă, aşa cum am mărturisit, nu ştiu mai nimic despre stingătoare, am cercetat în dicţionar cum se numeşte stingătorul de incendii, instinctor sau extinctor. Şi am aflat cu surprindere că instinctor înseamnă... penis! Şi nu se foloseşte în caz de incendiu! Dar, denumirea de instinctor este folosită pe scară largă, evident în mod greşit. Pentru că instinctorul, deşi are legătură cu un anumit fel de fierbinţeală, totuşi, nu are nimic în comun cu incendiile. Aşa că, am preferat să folosesc termenul românesc de stingător.
RSS Feed