Început de noiembrie. Se anunță o zi luminoasă, cu soare, chiar dacă temperaturile se zbat spre 15 grade Celsius. Și totuși, prima zi a lunii va fi una cernită, ca urmare a tragediei de vineri seara când, într-un club din București au pierit într-un incendiu 27 de tineri. O anchetă, sau mai multe, vor stabili vinovații de producerea nenorocirii. Din mărturisirile de până acum ale martorilor oculari, se desprinde concluzia că aceasta ar fi putut fi evitată. Cu o condiție: să se fi respectat toate normele PSI impuse de „joaca“ cu artificiile într-un spațiu închis și ticsit cu oameni dornici să petreacă la sfârșit de săptămână.
Nu mă voi referi la cele întâmplate vineri seara, ci la unele aspecte ce țin de comunicarea instituțiilor și autorităților cu omul de rând și ale căror consecințe pot genera situații periculoase. De exemplu, Oficiul pentru Protecția Consumatorului descoperă o neregulă la un magazin alimentar. Încheie proces-verbal de constatare, amendează patronul și confiscă marfa pentru a fi distrusă, în cazul în care se găsesc produse alimentare alterate. Din toată această poveste, la consumator ajunge, în cel mai bun caz, un comunicat de presă, în care nu apare numele magazinului sau al furnizorului. În loc să se facă cunoscut acest lucru pentru a-i pune în gardă pe consumatori, cei de la OPC se prevalează de prezumția de nevinovăție a celor în cauză și nu le divulgă numele. Procedând așa, inspectorii respectivi se găsesc într-o eroare evidentă și devin părtași la o faptă deosebit de gravă. Consumatorul de rând trebuie avertizat că la magazinul x și y s-au găsit grave nereguli. Dacă vrea să-și facă cumpărături în continuare, e treaba lui, OPC și-a făcut datoria, fără să-și spună părerea în privința vinovatului.
La fel stau lucrurile și în situațiile în care copiii se îmbolnăvesc de toxi-infecție alimentară, „la un internat“ sau într-o „tabără“ din județul x. O tăcere prost înțeleasă de OPC, care mai mult creează confuzie decât să lămurească lucrurile. Nimeni nu cere numele vinovatului, până nu se pronunță specialiștii ori instanța, ci locul unde s-au întâmplat evenimentele respective. Oamenii au dreptul să cunoască acest lucru și să procedeze în consecință pe viitor. Doar atunci când apare câte un caz deosebit de grav, ca și cel de la „Colectiv“, autoritățile și instituțiile statului încep să se agite.
Pentru ca toate aceste lucruri să fie cunoscute, ar trebui schimbate legislația și procedurile de comunicare ale instituțiilor statului, iar sancțiunile să fie drastice. După două-trei cazuri de închiderea magazinelor alimentare mediatizate la maxim, cu siguranță că mulți se vor potoli pentru că la noi, din păcate, trebuie să te ghidezi după principiul „Dacă nu înțelegi de vorbă bună, coborâm milităria din pod.“