Articol

De când cu nenorocirea din Clubul „Colectiv“, am ajuns să trăim nebunia măsurilor draconice luate de către ISU. Aproape fiecare control al inspectorilor se lasă cu închiderea unei săli de sport, a unui club sau a unei locații destinată organizării evenimentelor. Unii spun că este exces de zel, alții cred că e firesc să fie așa. E adevărat, ISU își face datoria, profitând și de faptul că românul a devenit foarte sensibil când vine vorba de întâmplări de acest gen, dar tot la fel de adevărat este faptul că acțiunile pompierilor nu vizează întregul spectru al domenilor de activitate predispuse la incendii de mari dimensiuni.

Spre exemplu, nu am auzit până acum ca ISU să fi închis o biserică sau o mănăstire. Să nu fiu interpretat greșit. Nu am nimic cu instituția în sine, în care românii au cea mai mare încredere. Una e una, și alta e alta. Mă refer la lăcașurile de cult, în care oamenii se adună cel puțin o dată pe săptămână, la slujba de duminică. În România sunt peste 4.500 de biserici ortodoxe, la care se adaugă cele de alte confesiuni, și ele de ordinul sutelor, dacă nu a miilor. În fiecare dintre ele există un pericol mare în caz de incendiu. Din construcție, cele mai multe au o singură cale de evacuare, ușa de la intrare, și asta îngustă, că abia ai loc să treci. Puține biserici au și o ușă laterală. Mai toate lăcașele de cult vechi au fost ctitorite după același model.

Acolo, în biserică, pericolul este la fel de mare ca într-un club, sală de spectacol sau o discotecă, dacă nu chiar mai mare. Acolo există mult material textil, lemn și pereți plini cu vopsele de la icoanele pictate. Pentru aprinderea lor, nu este nevoie de petarde aruncate sau artificii aprinse. Este suficient ca o femeie bătrână să scape o lumânare aprinsă. Una singură, nu mai multe. Sau un scurtcircuit produs în timpul slujbei, într-un spațiu atât de mic. Panica ar fi cu atât mai mare, cu cât vorbim, în general, despre oameni în vârstă care  se vor călca în picioare, dar nu vor avea puterea să se strecoare pe ușă.

Știm că nu dă bine să închizi o biserică până preotul paroh instalează două ventilatoare între sfinții de pe boltă sau să mai amenajează o cale de evacuare, așa cum scrie la catastif, dar dacă lege este pentru sălile de sport, cluburi și discoteci, de ce nu ar fi valabil și pentru astfel de locații. Repet, nu vorbim de instituții, ci de oameni și de ce li se pot întâmpla lor într-o bună zi. Că,  vorba aceea, odată e ca niciodată!