Articol

Săptămâna trecută, pe portalul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a apărut un drept la replică, cel puțin ciudat, dacă nu chiar nepotrivit pentru o instituție pusă să facă dreptate și nicidecum analiză pe textele ziariștilor.

Dreptul la replică se referea la articolul ,,Baronul Mocioalcă și școala penală de proști care a trimis asistenți ,«criminali» în spitalele din Caraș-Severin", publicat în ,,Expres de Banat" de jurnalistul Dani Stanciu. Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin venea cu precizarea că atât titlul, cât și textul articolului conțineau informații nereale, de natură să conducă la o concluzie eronată. Mai mult, în articolul respectiv au fost prezentate drept acte probatorii pasaje irelevante din preambulul rechizitoriului, ignorându-se fondul cauzei penale și ansamblul materialului probator.

Nu comentăm titlul articolului care a deranjat pe mulți și nici conținutul acestuia. Fiecare răspunde pentru ceea ce scrie. Ne oprim asupra câtorva aspecte ce țin de deontologia profesională. Prin definiție, dreptul la replică este dat de persoana sau instituția despre care s-au făcut afirmații nereale. Or, în cazul de față, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin nu a fost nici vizat, și nici lezat de conținutul articolului și, deci, nu ar fi avut niciun motiv să comenteze afirmații incriminatorii apărute într-un articol.

Cel care ar fi trebuit să trimită un drept la replică publicației respective, să conteste neadevărurile scrise acolo era Ion Mocioalcă. Adică, un politician. Doar că deputatul nu a apelat la acest drept al său. Nu ne interesează motivele pentru care a ales să nu vorbească despre acest caz și nici nu de dăm cu părerea despre ceea ce se scrie despre el.

Ne surprinde, însă, atitudinea Parchetului care își dă cu părerea fără ca cineva să-i ceară acest lucru.  Dar dacă totuși Parchetul a dovedit atâta exces de zel în tratarea unui material de presă, atunci ar fi trebuit să trimită dreptul la replică doar publicației respective și nicidecum să-l posteze pe portalul instituției. Nu a făcut-o, ci a ales calea postării pe un site oficial, ceea ce trezește nedumerirea celor ce știu cum se procedează în astfel de situații, dar și multe semne de întrebare legate de libertatea de exprimare.

Dani Stanciu, cel care a scris articolul respectiv, ne-a mărturisit : „Am rămas consternat imediat după ce am lecturat acel aşa-zis drept la replică. N-aş vrea să cred că a fost rezultatul aceloraşi presiuni politice care au forţat mâna unora dintre colegii din presă. Express de Banat a câştigat un număr atât de mare de cititori tocmai datorită faptului că nu a avut reţineri în a prezenta cazuri precum „Carol Davila” sau altele în care să fie implicate personaje cu greutate de pe scena politică. Express de Banat şi-a bazat articolul respectiv pe date oficiale, care se regăsesc în dosarul de urmărire penală şi în rechizitoriul prin care mai mulţi inculpaţi au fost trimişi în judecată, rechizitoriu verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei chiar de prim-procurorul Laura Iancu, care îndeplineşte şi rolul de purtător de cuvânt. Mi-e foarte greu să cred că acest rechizitoriu conţine informații nereale, aşa cum se suţine în dreptul la replică. Mai mult decât atât, am rămas uluit să aflu că în preambulul rechizitoriul se află pasaje irelevante. Pasaje care au condus la deschiderea unui alt dosar de urmărire penală, instrumentat de această dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara! Să fie oare oameni cercetaţi penal şi chiar trimişi în judecată, posibil condamnaţi, pe baza unor informaţii nereale şi irlevanate?!“

Prin publicarea acestui așa-zis drept la replică se creează un precedent periculos, ce poate semăna cu un derapaj de la regulile unei democrații autentice.