Articol

Ziua de 1 Decembrie 1918 este de 97 de ani o zi de sărbătoare pentru toţi românii, pentru că în acea zi (care conform calendarului de atunci, era 18 noiembrie), 100.000 de români s-au adunat la Alba Iulia, unde episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluţia Unirii. În rezoluţie era decretată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. Iată cum suna Rezoluţia: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie), decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre”. La ceasurile 12 ale zilei, rezoluţia a fost votată în unanimitate, cu urale şi ovaţii, în spiritul epocii.

Aşa s-a scris Rezoluţia şi o zi istorică, însă, istoria, fiind mai lunguiaţă decât o zi, nu a respectat cu urgenţă şi nici în totalitate ceea ce era scris şi a fost aclamat de români. Până la integrarea de facto a teritoriilor proclamate ca fiind ale României s-au mai scurs zile şi sânge. Aici, rolul Armatei Române este indiscutabil, fiindcă, fără forţa armatei, nu s-ar fi împlinit ceea ce era scris. Şi era scris încă din 4 august (17 august) 1916, când România a intrat în primul război mondial, de partea Antantei (Marea Britanie, Franţa, Italia şi Imperiul Rus), obţinând acordul acestei alianţe de a primi în graniţele ei Transilvania, Banatul, Bucovina, Crişana şi Maramureşul. Vorba lui Cezar, cam pe atunci, „zarurile au fost aruncate”.

Cât despre Banat, ca să respectăm adevărul istoric, trebuie să spunem că în perioada 1918 – 1919 (până la 3 august) a fost controlat administrativ de francezi şi sârbi. În perioada 31octombrie – 15 noiembrie 1918 a funcţionat Republica Bănăţeană, care era o republică autonomă, ataşată Ungariei. Republica Bănăţeană a fost dizolvată prin intrarea armatei sârbe în Banat şi ocuparea Timişoarei. Armata sârbă s-a mişcat mai repede, întrucât, conform unei Convenţii Militare semnate la Belgrad, Banatul urma să fie ocupat de forţele aliate. Banatul a rămas sub administraţie sârbească până în data de 3 august 1919, când armata Română a ocupat Timişoara. Abia din acest moment, Banatul s-a unit efectiv cu România. Mai e de menţionat că o ultimă încercare de instituire a independenţei a venit din partea germanilor din Banat, care, în data de 16 aprilie 1920, au trimis o petiţie la Conferinţa de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar şi regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărţită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferinţa de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere.