Articol

Aseară, am mers cu autobuzul din cartierul Govândari, până centrul civic al Reşiţei. Autobuzul nu a fost aglomerat, am găsit loc pe scaun, dar, pe traseu, i-a murit motorul de trei ori! De două ori în Govândari şi o dată la Universitate. Adică, autobuzul oprea în staţie şi când să pornească, bâl, bâl, pâf, pâf, motorul se îneca, luminile se stingeau şi se făcea linişte. O linişte destul de profundă ca să-l pot auzi pe vecinul din spatele meu înjurând pintre buze. Nu reproduc exact ce zicea, dar era o frază repezită, ceva cu „mamii”, cu „primăria” şi ceva „cu autobuzele voastre cu tot”. E drept că după câteva zeci de secunde, timp în care autobuzul obosit se reîncărca de energie, şoferul răsucea cheia de contact şi, bâl, bâl, pâf, pâf, autobuzul pornea din nou. Aşa că, până la urmă, deşi, cu emoţii, călătoria s-a încheiat cu bine.

Nu se putea ca întâmplarea să nu-mi readucă în gând alte şi alte evenimente neplăcute cu autobuzele reşiţene, dar şi de consultarea publică, desfăşurată la primărie, cu o zi mai devreme, despre „Planul de mobilitate urbană durabilă” în municipiul Reşiţa. E clar, autobuzele de călători din Reşiţa nu sunt cele mai confortabile, sunt şi vechi, am înţeles că sunt fabricate prin anul 2000. Iar reşiţenii mai au şi nostalgia tramvaiului, care, într-adevăr, a fost cel mai confortabil mijloc de transport în comun din istoria oraşului. Comod, încăpător, destul de rapid. Din punctul de vedere al călătorilor, a fost foarte bun. Deşi, în ultimii ani de folosinţă defecţiunile erau tot mai dese. Şi tramvaiele se învechiseră şi linia de alimentare cu energie electrică era veche şi şubredă, iar calea de rulare e prost făcută. Cheltuielile erau tot mai mari.

Revenind la „Planul de mobilitate urbană”, care a trezit un interes destul de viu în Reşiţa, să mai spunem o dată că el propune, printre altele, introducerea unei linii de troleibuze în oraş. Planul cuprinde o analiză destul de amănunţită a situaţiei privind circulaţia în municipiu, precum şi o prognoză care sună ca o ameninţare, că dacă nu se întreprinde nimic, circulaţia şi transportul se vor înrăutăţi. Fapt de care şi reşiţenii erau conştienţi, chiar şi fără „Plan”.

Nu fac, aici, o analiză a „Planului”, care plan este larg şi curpinzător.  În plan sunt cuprinse şi mijloacele de finanţare, care fac parte dintr-un plan european impresionant de îmbunătăţirea circulaţiei în zona urbană. Iată că ar fi şi acesta un motiv pentru care am putea fi relativ mulţumiţi că facem parte din UE. Dacă cele propuse în plan se vor transforma, măcar parţial, într-un proiect şi proiectul va deveni realitate, pe mine, ca reşiţean, deja încep să mă cuprindă nişte emoţii pozitive. Adevărul e că, pentru Reşiţa, o linie de troliebuze, cu vehicule din acelea moderne, încăpătoare, bine aşezate pe cauciucuri late, este un vis!

Reşiţenii care au participat la dezbatere nu au fost prea mulţi. Dar, cei care au fost s-au arătat de acord cu ideea. Deşi, o parte dintre ei au rămas tot cu nostalgia tramvaiului. Personal, optez pentru troleibuz. E mai ieftin, mai uşor şi mai repede de făcut. Suntem cu ochii şi urechile pe Primărie şi Consiliul Local, să vedem cât de eficient se mişcă şi dacă sunt în stare să transforme vorbele în realitate.