Articol

La jocurile de echipă, mai ales la cele cu mingea, România este varză. Cândva, campioană europeană, mondială și olimpică la gimnastică, volei și handbal România nu mai reprezintă mare lucru în comparație cu țările în care nici măcar nu existau competiții interne și, ca atare, nici nu își puteau imagina că va veni vremea să ne privească de sus, de la nivelul podiumului. La asta m-am gândit în timpul finalei Campionatului European de Polo disputată la Belgrad între Serbia și Muntenegru. Adică, între Iugoslavia și...Iugoslavia, cum ar zice un bun prieten, care ar vrea să sugereze ce forță a fost Iugoslavia înainte de destrămare.

Muntenegru este o țară cu doar 650.000 de suflete. De vreo trei ori mai puțin decât București. Dar spre deosebire de Capitala României unde există doar trei echipe ce joacă polo în SuperLiga Națională, și două bazine, în Muntenegru sunt zeci de echipe afiliate la federația din această țară, iar numărul bazinelor de înot este și el foarte mare. Nu numai polo este la înălțime în acestă țară de „buzunar“, ci și handbalul. În special cel feminin care, în doar 20 de ani de existență al federației, a adus pentru această țară un titlu european și o medalie de argint la Olimpiadă.

În schimb, noi am ajuns ciuca bătăilor în Europa și în lume. Pe unde ne prind, ne bat care cum apucă. La „Europeanul“ de polo abia ne-am clasat pe locul X, în timp ce echipa de handbal masculin nu va participa nici măcar la calificările pentru Campionatul Mondial, fiind eliminată de echipa Austrei. Da, am scris bine: Austria, o țară despre care știam că îl dăduse pe Niki Lauda, campion mondial de Formua 1, și pe numeroșii schiori de slalom uriaș. Nici măcar nu știam că Austria are un campionat național de handbal, dar acest lucru nu i-a împiedicat să ne elimine.

Dar nu doar în fața Austriei ne-am făcut de râs, ci și într-o „dublă“ cu Finlanda lui Raikonnen și ... Moș Crăciun! Atunci am ratat calificarea la Campionatul European! Ar trebui să ne bată Cipru, Malta și Andora pentru ca umilința să fie totală. La cum stau lucrurile în aceste sporturi de echipă, ziua aceea nu pare să fie departe!

Și iarăși mă întorc cu gândul la Muntenegru, o țară cocoțată pe stânci și cu o populație de 30 de ori mai puțină decât a României, dar cu titluri europene, mondiale și olimpice în vitrine.