Articol

Recunosc că de câte ori merg într-un sat din judeţ, pentru documentare, nu ocolesc (aproape) niciodată birtul satului. Acolo poţi găsi câte ceva din spiritul profund al localităţii. Şi mai susţin ceva ce poate părea paradoxal, că spiritul satului, chiar al judeţului şi al ţării, poate fi mai degrabă identificat în birt, decât într-o şedinţă de Consiliu Judeţean sau de Consiliu Local! Desigur, una-i una, alta-i alta, dar nu trebuie neglijate nici una nici alta.

Conform acestui principiu, aseară am căutat spiritul Reşiţei (şi al judeţului Caraş-Severin) într-un local de nivel mediu, unde tinerii se adună în weekend să socializeze, pe un fond muzical liniştit. Localul plin, atmosferă de club, dialoguri cu voce scăzută, fum, clinchet de pahare. Abia am găsit loc la o masă, eu şi tovarăşul meu la un pahar de vorbă, alături de doi tineri. Pe tovarăş l-am luat din zbor, fără să-i divulg scopul desantului de sâmbătă seara. Adevărul e că, pe lângă motivele expuse mai sus, mi se părea şi mie că am exagerat cu poveştile culese de prin autobuze şi taxiuri. Aşa că, aseară, am ţintit „o altă lume”, mai aproape de talpa ţării.

Am comandat câte o bere şi am început o discuţie despre politică şi politicieni. Aşa cum îmi stă în obicei, eu am susţinut necesitatea politicii, atât timp cât nu s-a inventat ceva mai bun pentru o societate deschisă şi democraţie. Tovarăşul, în spiritul vremii, îi blama pe politicieni, că nu-şi văd decât propriile interese. Conform aşteptărilor, unul dintre tinerii de la aceeaşi masă şi-a cerut politicos voie să intre în discuţie. Era un tânăr de 27 de ani, care a lucrat în construcţii, în Germania, Franţa şi Belgia. Tânărul, să-i zicem Andrei, era politicos, blajin şi... revoltat. Ne-a dat pilde cu privire la respectul faţă de familie, de părinţi, faţă de vârstnici. A mai zis ceea ce spun de obicei pensionarii, că înainte era mai bine. De unde ştii?, l-am întrebat. „Mi-a zis tata. Şi toată lumea ştie!”, a zis Andrei. În ceea ce priveşte politica, discursul său poate fi concentrat astfel: „De ce mă obligă pe mine politicienii să merg să lucrez în străinătate, ca să-mi întreţin familia şi copiii?! Am doi copii şi trebuie să aduc bani în casă. Dacă lucrez în ţară, câştig bani pentru sărărcie.  Dacă lucrez afară, câştig minim 1000 de euro. Dar nu-mi place să stau departe de familie. Eu aş vrea să câştig 1000 de euro în ţara mea. Dacă facem parte din Europa şi avem mărfurile şi preţurile din Europa, de ce politicienii ţin salariile ca în România?! Asta nu înţeleg eu! Uitaţi, o spun de-a dreptul. Eu aş aduna toţi politicienii şi poliţiştii pe un stadion şi aş scoate mitralierele pe ei!”. Şi popii, a completat tovarăşul meu. „Nu! Popii, deocamdată, nu! Politicienii şi poliţiştii!”, şi-a susţinut poziţia Andrei. Eu am pledat pentru soluţii nonviolente şi discuţia s-a mai diluat. Berea s-a terminat şi n-am mai vrut să continuăm. Împotriva mitralierelor, greu mai găseşti argumente. Aşa că am plecat.

Nu ştiu câţi politicieni au băut ultima oară o bere cu Andrei. Cunosc ei, oare, starea de revoltă extremă care-l stăpâneşte pe Andrei?! Şi pe alţii ca el? Starea lui şi „soluţia” propusă de el (care, în treacăt fie zis, îmi aminteşte de Vadim Tudor), mi se pare îngrijorătoare. Şi mă întreb, Andrei e de vină sau politicienii care s-au rupt total de problemele din „ţara lui Andrei”?