Articol

Orice am zice despre fostul primar al Reşiţei, Mihai Stepanescu, nu putem spune că nu şi-a lăsat amprenta asupra aspectului şi imaginii municipiului de pe Bârzava. Stepanescu a fost un primar puternic, cu autoritate în PSD, cu majoritate în Consiliul Local, care a putut să-şi promoveze ideile şi proiectele având la dispoziţie un buget aproape la fel de mare ca bugetul Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Pe lângă aceasta erau şi bani care puteau fi atraşi prin proiecte finanţate din fonduri europene şi guvernamentale.

Ce a lăsat în urma sa, în Reşiţa, Mihai Stepanescu? În primul rând mandatele sale au fost marcate de două „mari închideri”. A fost desfiinţată linia de tramvai şi sistemul centralizat de încălzire a Reşiţei. Nu spun că nu trebuiau închise. Dar, trebuie să recunoaştem că nu este nevoie de un efort organizatoric deosebit să desfiinţezi nişte sisteme care au murit de la sine. Şi să nu pui nimic în loc. Mandatul lui Stepanescu a mai fost marcat de panseluţe. Aici, chiar nu vreau să-mi bat joc, aşa cum au făcut adversarii săi politici, numindu-l în derâdere „primarul Panseluţă”. Chiar e nevoie de flori într-un oraş, pentru ca localnicii să se simtă bine „acasă”, pe străzi şi în parcuri, iar turiştii să se simtă bine în vizită. Deci, nimic rău în faptul că a insistat cu florile. Dar, din punct de vedere turistic, nu a făcut nimic. A lansat discuţii interminabile despre proiectul cu Dealul Golului, în care trebuia inclus celebrul Funicular. A tras de timp, până când Funicularul a fost cumpărat de un privat, şi după aceea a tras iarăşi de timp. N-am vrea să credem că a întins coarda ca să obţină un avantaj personal, dar, după ce s-a descoperit că a făcut aşa ceva pentru pavarea unor trotuare, ne trece prin gând că n-ar fi chiar exclus. Nu suntem noi de vină, DNA-ul „e de vină” pentru că a descoperit hoţia. Cu Platoul Secu, tot aşa, a tras de timp vreme de 8 ani, mai mult discuţii decât realizări. Iar drumul până la „Perla turistică a Reşiţei”, Lacul Secu, e tot prost, plin de gropi. Nu cred că în 8 ani nu se putea trage un asfalt până la Secu.

Şi, dacă veni vorba despre turism, trebuie amintit eşecul proiectului cu infochioşcurile turistice. Deci, bani aruncaţi în zadar, aşa ca la infochioşcurile astea, mai rar! În majoritatea timpului, aceste infochioşcuri electronice, răspândite prin oraş, nu au funcţionat. Zilele acestea, însă, funcţionează. Au mai fost zile când au funcţionat. Dar degeaba! În era digitală, a calculatoarelor, tabletelor, telefoanelor inteligente, cine dracu, dintre cei pricepuţi să navigheze pe net, se opreşte să studieze oferta turistică la infochioşc!? Şi ce mai ofertă turistică! Nişte poze cu Reşiţa, Kikinda şi împrejurimi. A fost, din start, un proiect născut mort. Pe 426.000 de euro! Vă daţi seama ce se putea face cu banii ăştia în oraş?! Da, sunt bani europeni, dar sunt bani aruncaţi aiurea. Şi, până la urmă, şi banii europeni sunt tot ai noştri, deoarece cotizăm la bugetul Europei. S-au făcut nişte coşmelii de tablă, pe lângă care lumea trece ca pe lângă fântâna seacă. Cred că nici dacă s-ar difuza acolo filme porno, lumea tot nu s-ar opri. Filmele porno, dacă chiar eşti pasionat de aşa ceva, le vezi în alt mediu, în alte condiţii. Am doar o speranţă (ca să vedeţi ce speranţă!), că infochioşcurile astea măcar să se fi făcut din prostie şi nu din vreun interes, vreun comision!

A mai rămas un Parc Industrial, în zona Aglomerator, spre Ţerova, aproape gol. „N-au venit investitorii!”, s-a scuzat Stepanescu. Ori au venit şi negocierile au eşuat. Ceva investitori au venit pe Calea Timişoarei, cu societăţi în domeniul industriei textile şi automotive. Puţine locuri de muncă, prost plătite, dar să zicem că e mai mult decât nimic. Şi n-ar fi corect să nu le amintim.

Nu putem, desigur, parcurge toate „moştenirile” lăsate de Stepanescu. Unele sunt bune, cum ar fi repunerea în funcţiune a cinematografului Dacia. Dar, ce să-i faci, toate pălesc din cauza finalului lamentabil, care te face să te întrebi dacă nu cumva şi cele bune au fost făcute pentru a contribui cu ceva, cât de puţin, pentru edificarea vilei lui Stepanescu de la Timişoara. Şi nu suntem noi de vină dacă ne întrebăm.