Articol

Cu siguranţă, momentul cel mai şocant al celei de-a VII-a seri a festivalului reşiţean l-a constituit apariţia lui Superman, cu tradiţionalii săi chiloţi roşii, în spectacolul „Nora”, de Henrik Ibsen, în regia lui Gelu Badea. Apariţia lui Superman în povestea Norei poate fi justificată istoric, deoarece, regizorul plasează întâmplarea undeva prin secolul XX, când apăruseră telefoanele fixe şi aparatele de fotografiat, iar în America apăruse deja şi supereroul Superman, deci, aproape cu 100 de ani mai târziu decât perioada din care îşi inspirase Ibsen povestea dramatică. Poate fi justificată şi logic şi metaforic, fiindcă avocatul Torvald, participase la un carnaval împreună cu soţia sa, Nora, aşa că putea să-şi închirieze costumul lui Superman, la fel cum Nora îşi închiriase rochia eroinei Carmen. Pe de altă parte, Torvald se credea un model de integritate morală, un pater familias tradiţional, puternic, care domneşte în familie şi o protejează. Deci, într-un fel, se credea Superman! Deşi, în realitate, era un egoist cu suflet mic, care nu urmărea decât să salveze aparenţele în ochii lumii. Ceea ce a dorit să arate şi Ibsen. Singura problemă este că în ochii românului de astăzi (cred că şi în ochii europeanului, dacă nu neapărat în cei ai americanului), Superman a devenit un personaj ridicol, un caraghios, pe care îl mai scoţi din când în când de la naftalină, ca să-ţi baţi joc de el şi să râzi cu sughiţuri. Iar spectatorul reşiţean, care a venit la „Nora” să vadă o poveste clasică, uşor melodramatică, a fost cu siguranţă şocat şi deconcentrat (l-am şi întrebat pe spectator!), când Torvald a apărut în poveste, îmbrăcat cu chiloţii şi pelerina zburătoare a lui Superman.  Bun, acum, după ce am gândit şi regândit povestea şi argumentele, suntem convinşi că Gelu Badea şi-a conceput metafora cu seriozitate, nu ca pe o parodie, însă, pe noi, pe cei care am crezut că asistăm la un spectacol clasic, apariţia lui Superman, ne-a dat peste cap şi aşa am rămas... până în zilele noastre.

„Borderline”, o poveste tulburătoare despre limite mişcătoare

Dar, să o luăm pe rând. Dacă mai suntem în stare! Aseară, a fost mai întâi, „Borderline”, de Susanna Kaysen, în regia lui Dan Mirea, după un text adaptat de Andrada Samoilă, care a avut şi rolul principal în piesă. Un spectacol bun, cu greutate, care abordează problema limitei greu de trasat dintre normalitate şi nebunie. Este povestea după care s-a făcut şi celebrul film „Girl, Interrupted”, ecranizat, în 1999, în regia lui James Mangold, cu Winona Ryder (Susanna) şi Angelina Jolie (Lisa) în rolurile principale. Spre deosebire de roman şi de film, în „Borderline”-ul imaginat de Andrada Samoilă şi regizat de Dan Mirea, accentul cade pe Lisa, sociopata care stăpâneşte şi manipulează toate personajele din ospiciu. Este o poveste tulburătoare, care îl îndeamnă pe spectator să mediteze la „dansul pe sârmă” (ghimpată), al vieţii, şi la dezechilibrul ce poate surveni oricând şi îl poate face să cadă în partea negurii şi durerii.

„Borderline” – de Susanna Kaysen, regia artistică Dan Mirea, o producţie a Teatrului „I.D. Sîrbu” Petroşani. Distribuţia: Andrada Samoilă, Irina Bodea Radu, Amalia Toaxen, Oana Crişan, Oana Liciu Gogu, Alexandru Cazan.

„Nora”, o casă de păpuşi puţin obosite

Mai revenim, preţ de câteva rânduri, asupra spectacolului „Nora”, de Henrik Ibsen, regia artistică Gelu Badea, o producţie a Teatrului „Tony Bulandra” din Târgovişte. Până la urmă, n-a fost un spectacol rău, iar eroina principală, Nora, interpretată de Antonia Ionescu Micu, a fost la locul ei în poveste, a fost destul de convingătoare şi tulburătoare. Şi celelalte caractere au fost bine definite şi expresive, doar  că e posibil ca actorii să fi fost puţin obosiţi, ceea ce a cauzat nişte bâlbe greu de trecut cu vederea. Posibil ca şi scena mică să-i fi încurcat în unele situaţii. Să mai menţionăm „un amănunt” (şi acesta şocant); regizorul (dumnezeul spectacolului!), a ţinut să o facă pe Nora puţin curvă, ceea ce Ibsen nu şi-a permis. Dar, nu tebuie să o luăm aşa de abrupt, pentru că, la urma urmei şi unele eroine tragice din teatrul antic au fost dispuse să-şi sacrifice onoarea, penru salvarea soţului ori a unui ideal. Deci, nu era curvă, doar noi ne-am gândit aşa, influenţaţi de mentalităţile zilelor noastre, mentalităţi, desigur, mereu în schimbare.

Distribuţia: Antonia Ionescu Micu, Lucian Pavel, Marin Grigore, Corneliu Jipa, Andreea Tănase.

Spectacolele de astăzi, luni, 22 februarie:

Ora 18.00 -  „Ana Frank” – adaptare după „Jurnalul Anei Frank” de Bojana Ivanov Georgević, regia artistică Vlatko Ilić. Compozitor: Momir Cvetković, Teatrul Naţional „Sterija” Vârşeţ. Distribuţia: Tamara Tamči Toskić, Ivan Georgević, Dojna Petrović, Jovana Andrejević, Neda Grubisa, Srdan Radivojević, Sonja Radosavljević.

Ora 20.30 - „Colateral, Oedip” – de Mihai Ignat, regia artistică Laura Moldovan, Teatrul de Nrd Satu Mare. Distribuţia: Cristian Iorga