Articol

A opta seară a festivalului reşiţean a adus pe scena Palatului Cultural două trupe de expresie slavă. A fost mai întâi, „Leovuşca”, de Anatoli Crîm, în regia artistică a lui Iurie Harmelin, cu trupa teatrului rusesc „S Uliţî Roz” din Chişinău, o piesă cu un mesaj emoţionant, despre conflict şi împăcare, despre drama oamenilor apăsaţi de „sistem”, despre înţelegerea faptului că iubirea încolţeşte şi creşte chiar şi împotriva diferenţelor impuse de societate şi religie. Al doilea spectacol, „Simplu/Complicat”, de Thomas Bernhardt, în regia artistică a Svetlanei Patafta, trupa Teatrului „Mitropa” din Zagreb – Croaţia, a abordat tema singurătăţii în amurgul vieţii, cu un monolog susţinut de un mare actor, Zarko Potočnjak, despre care mai mulţi dintre oamenii de teatru prezenţi la festival, dar şi dintre spectatori, au spus că este unul dintre cei mai mari actori pe care i-au văzut vreodată pe scenă!

„Leovuşca” – o poveste dramatică despre copilărie şi maturizare, despre conflict şi împăcare

„Leovuşca” a fost cu siguranţă o surpriză pentru spectatorii care se aşteptau să asiste la un spectacol al moldovenilor de peste Prut, prezentat în limba română. Iată, însă, că există la Chişinău şi teatru rusesc, format la şcoala de teatru a Moscovei, şi încă un teatru foarte bun. A fost povestea unui copil, Leovuşca, crescut de două bunici, una ucraineancă, cealaltă evreică, bunici care îşi revarsă dragostea aproape sufocantă asupra nepotului, fiecare încercând să-l acapareze, chiar şi cumpărându-i dragostea cu copeici, apoi cu ruble, crescând miza la o rublă, două,... până la „uriaşa” sumă de cinci ruble. Cele două bunici, par că se urăsc, fiindcă îşi dispută nu numai dragostea copilului, ci şi educaţia lui religioasă. Evenimentele se petrec în timpul imperiului sovietic, când religia era interzisă, iar bunicile ajung să se ameninţe una pe cealaltă, atât cu vorbe grele, dar şi cu denunţarea la poliţie, pe motivul că băiatul este dus cu forţa la biserică, respectiv sinagogă, devenind astfel „un duşman al poporului”. Un moment tragicomic se naşte când bunicile şi-l dispută pe Leovuşca din perspectivă religioasă, iar acesta, derutat, se revoltă şi le spune plângând: „Dumnezeu nu există! Trăiască tovarăşul Stalin şi revoluţia socialistă din octombrie!”  Evenimentele se petrec sub zodia conflictului, dar, Leovuşca, după ce este dus în armata sovietică, după ce bunicuţele mor, înţelege că amândouă l-au iubit necondiţionat. Finalul le regăseşte pe cele două bunici cântându-i băiatului, una lângă cealaltă, probabil, undeva în cer. Momentul poate fi interpretat şi religios, în sensul că bunicile s-au regăsit în acelaşi cer al unui Dumnezeu unic, dar şi ca un mesaj profund uman, bunicile împăcându-se în inima lui Leovuşca, băiatul înţelegând, poate prea târziu, că a fost înconjurat de marea dragoste a celor două bunicuţe.

Un rol greu pentru tânărul actor V. Azarovsky, care a interpretat credibil atât pe mucosul atârnat de fustele bunicilor, cât şi pe tânărul maturizat brusc de armată, de tristeţea pierderii fiinţelor dragi. Cele două bunicuţe, L. Kolohina şi M. Madan, au fost magistrale, aducând pe scenă prototipul bunicilor arţăgoase faţă de lume, însă, bune, blânde, iertătoare faţă de nepoţi. A fost un spectacol remarcabil al ruşilor de la Chişinău.

„Simplu/Complicat”, foarte simplu, foarte complicat

Al doilea specatcol de aseară, „Simplu/Complicat” a adus pe scenă un mare actor, pe unul dintre actorii aceia care umplu nu numai scena, ci şi întreaga sală de spectacole, actor care transmite ceva publicului şi atunci când respiră. Zarko Potočnjak, senior al Teatrul Naţional din Zagreb, ieşit la pensie, însă activând în continuare atât la Teatrul Naţional, cât şi în diferite companii private, şi-a jucat, într-un fel, propriul rol al vieţii. Este vorba despre un bătrân actor, care trăieşte izolat în propriul apartament, dialogând cu sine şi cu şoarecii care i-au invadat locuinţa. Singura legătură a actorului cu lumea este o fetiţă care îi aduce, de două ori pe săptămână, o sticlă cu lapte. Bătrânul, marele actor, a colinat lumea, a jucat roluri mari, însă descoperă cu tristeţe că ceea ce a fost odată simplu, a fost bucurie, dragoste, mişcare, pasiune, nu-i slavează trupul obosit, nu-i salvează singurătatea. Singuraticul actor se ceartă cu sine, cu Schopenhauer, cu Shakespeare, cu personajele pe care le-a interpretat, se ceartă cu... şoarecii. Zarko Potočnjak  face un rol mare şi, uluitor(!), firavul actor pare uriaş pe scenă. Faptul este absolut real, câţiva dintre oamenii care s-au întâlnit cu Zarko Potočnjak, ca să-l felicite după spectacol, şi-au exprimat surpriza să constate că actorul este un bătrânel chiar scund. „Formidabil! Noi l-am văzut foarte înalt pe scenă!”, a spus regizorul Horaţiu Mihaiu, de la Piatra Neamţ.

O menţiune specială trebuie adusă şi translatorului spectacolului, Petru Haţegan, care a vorbit la microfon, în paralel cu actorul, găsind tonul cel mai potrivit, care să nu deranjeze nici spectatorii, nici actorul, care a transmis discret, dar limpede, mesajul textual. Spectacolul „Simplu/Complicat”, de Thomas Bernhardt, regia artistică Svetlana Patafta, a fost foarte complicat, dar a părut atât de simplu, atât de bun, de emoţionant şi convingător.

Spectacolele de astăzi, miercuri, 24 februarie:

Ora 18.00 – „Un spectacol ratat”, de Daniil Harms, regia artistică Horaţiu Mihaiu. Teatrul Tineretului Piatra Neamţ. Distribuţia: Victor Giurescu, Daniel Beşleagă, Loredana Grigoriu, Florin Mircea Jr., Lucreţia Mandric.

Ora 20.30 - „Dureri fantomă”, de Vasili Sigarev, regia artistică Radu Ghilaş. Teatrul „Victor Ion Popa” Bârlad. Distribuţia: Oana Pavalache, George Sobolevschi, Sergiu Moraru, Sorin Ghiorghe, Bianca Postolache.