Copiii sunt întrebați la școală de doamna învățătoare ce vor să se facă atunci când vor fi mari. Unul zice doctor, altul aviator, un băiețel ar vrea să se facă manelist, precum Salam și Guță, în timp ce o fetiță bucălată se gândește să devină vânzătoare de înghețată. Gigel, cu mâna pe sus, însă doamna nu are ochi pentru el și îl întreabă pe colegul său de bancă care visează să ajungă măcar primar, așa cum este tatăl său. Gigel se întinde peste banca din față, gata-gata să-i scoată ochii doamnei cu degetele, însă aceasta nici vorbă să-l bage în seamă și trece mai departe la fetița din banca a treia, care ar vrea să se facă secretară, în timp ce colegul său oscilează între prefect și președinte de Consiliu județean.
Până la urmă, doamna se lasă convinsă de clasă și îl întreabă și pe Gigel același lucru. Copilul trage adânc aer în piept și răspunde candid: „Eu când voi fi mare vreau să mă fac neamț“. Colegii izbucnesc în râs, în timp ce doamna îi explică că neamț nu e o meserie, așa cum crede el, ci cu totul altceva. Gigel, nu și nu, el vrea să se facă neamț și nimic altceva.
După ore, copilul îi explică învățătoarei de ce vrea să se facă neamț: „Mama îngrijește o nemțoaică bătrână, iar tata e șofer și aduce mobilă veche aruncată de nemți. Cu toții trăim bine și în fiecare an ne facem vacanțele la nemți, în timp ce mătușa mea care lucrează în uzină și a terminat facultatea, se ceartă în fiecare zi cu unchiu pentru că nu le ajung banii“.
Poate că unii consideră acestă pseudopoveste un pretext gazetăresc menit să evidențieze o stare de lucruri nefirească. Luați-o și așa, însă, potrivit unor statistici guvernamentale, aproape 150.000 de copii români au cel puțin un părinte plecat să muncească în străinătate. Cei mai norocoși au rămas în grija bunicilor, dar sunt și dintre cei care ajung în instituțiile statului. Și nu puțini.
Și unii, și alții suportă cu greu despărțirea de părinți, de aici și dramele, și suferințele sufletești nevăzute care îi împing spre disperare și gesturi extreme. Și tot din acest motiv, Gigel visează să se facă neamț când se va face mare, nu pentru că i-ar plăcea în mod deosebit lucrul acesta, ci pentru a fi împreună cu părinții săi care acum îi lipsesc.
RSS Feed