Alegerile locale din acest an nu aduc în prim plan figuri noi de așa-ziși politicieni. Faptul că vor fi aleși după un singur tur de scrutin, primarii actuali, în marea lor parte, își vor păstra scaunul. Cel care își va pierde funcția, ori are probleme grave cu legea ori este prea prost și atunci oamenii aleg pe altul. În condițiile date, un primar pleacă de la primărie, doar cu picioarele înainte, cu DNA și mascații la poartă ori atras de mirajul unui câștig în Occident.
Cei mai avantajați sunt primarii de comune, în special cei din localitățile cu populație puțină, îmbătrânită, care depinde de un ajutor social, de o autorizație de construcție semnată de primar, de urna volantă o dată la patru ani. Într-un cuvânt, oameni împăcați cu soarta și cu ce le-a hărăzit Dumnezeu, fără mari pretenții de la viață. Din această categorie de oameni simpli, conservatori în cuget și în faptă fac parte câțiva zeci, dacă nu chiar sute de votanți. Lor li se alătură neamurile primarului în funcțiune, vecinii și prietenii acestuia care îl vor susține nu neaparat pentru că ar fi făcut ceva bun în mandatul actual. O sută-două de voturi obținute doar de la aceștia, pare suficient pentru a câștiga detașat întrecerea bazată nu pe idei, programe și alte chestiuni ideologice, ci în baza cumetriilor și a amintirilor comune.
Practic, nu se va schimba nimic – unii ar putea spune că la fel s-ar întâmpla și cu un primar nou -, alegătorul de la țară va rămâne tot cu WC-ul în spatele grădinii, tot fără apă curentă și canalizare, tot cu muștele roind asupra mămăligii, dar cu mentalitatea românească, cum că la țară oamenii trebuie să poarte cizme de cauciuc prin noroaiele de pe ulițele satului, să calce în balega vacii să bea apă din fântână și să se culce iarna odată cu găinele.
În schimb, vor fi fericiți că l-au votat pe primarul care le creează iluzia deșteaptă că se spetește ca lor să le fie bine acolo, în satul uitat de politicieni și de civilizație.