Articol

Mă întreb, ce resorturi l-au împins pe milionarul Iosif Armaş să vrea să tragă întreaga staţiune Băile Herculane în buzunarul său!? Avea bani cât să-şi cumpere foarte mult salam şi bere, ba chiar o fabrică de salam şi una de bere, avea bani de abonament pe autobuz, ba chiar putea să-şi cumpere o fabrică de autobuze, avea bani de mers în concediu la Băile Herculane în fiecare an, în următorii 500 de ani. Şi, totuşi, nu a fost mulţumit!

Un om normal, care şi-a adunat bani de o casă, o maşină şi concedii, mă gândesc că are o stare de mulţumire, dar şi una de îngrijorare. Toate acestea trebuie întreţinute, deci, omul trebuie să muncească în continuare, să-şi asigure viitorul. Munca, după cum spune Biblia, e o pedeapsă. După cum spuneau comuniştii, e o înnobilare. Mă rog, dar, nu e neapărat nevoie ca omul să muncească, poate să facă şi afaceri. Dar, să recunoaştem, afacerile tot muncă reprezintă, fiindcă afacerile presupun o activitate continuă de supraveghere şi control, de luări a unor decizii, astfel încât banii investiţi să se întoarcă înmulţiţi. Dacă acest lucru îi reuşeşte omului de afaceri, după un timp, afacerile nu mai reprezintă o muncă, ci un fel de sport care, pe lângă adrenalină, îi aduce şi glorie. Cam asta e problema la marii afacerişti, la fel ca la consumatorii de droguri, vine un moment de la care nu se mai pot opri.

Eu cred că Iosif Armaş a vrut să fie „Regele neîncoronat al Băilor Herculane”. I-a plăcut atât de mult staţiunea, încât a dorit să fie a lui. Cine ştie, poate, chiar, să-i poarte numele şi în locul lui Hercules, pe soclu, să fie pusă o statuie cu Armaş călare. Aşadar, tot ce a făcut, a făcut din dragoste. Din dragoste pentru mirifica staţiune Băile Herculane, cu palate înconjurate de munţi, de pini negri, de ozon, foarte mult ozon. Din dragoste pentru toate acestea, se spune că a făcut şi unele măgării. Mi-l şi imaginez pe Armaş imaginându-se intrând în staţiune, de Zilele Oraşului Băile Armaş, călare pe o măgăruşă, fiind bătut cu flori de către populaţie şi turişti.

Asta e problema milionarilor, pe lângă fapul că au bani şi putere, jinduiesc să fie admiraţi şi iubiţi. Au şi ei necazurile lor. Sunt invidioşi pe cei cu talent, pe cei care sunt stăpâni doar pe, să zicem, o minge, pe cuvânt, culori, note muzicale, pe numere, şi au parte de glorie şi admiraţie. Iar milionarii doresc să-şi cumpere admiraţia, gloria şi dragostea cu bani. Dar, pentru acestea banii niciodată nu ajung.