Fluturele îşi întinde antenele să-şi miroase partenera/partenerul de la un kilometru depărtare, pompează sânge în aripi şi pleacă în zbor multicolor, peste flori, păduri, râuri, grădini, instituţii publice, societăţi comerciale aflate în insolvenţă etc., pentru a se întâlni în dansul iubirii. Fluturele îşi dedică scurta sa viaţă spectacolului viu colorat şi iubirii. Se hrăneşte puţin, cu hrana zeilor, cu nectar, pe care îl gustă cu picioarele delicate şi îl suge cu trompa şi mai delicată. Fluturele nu face rău, el face bine, este un dar oferit acestei lumi, simbol al frumuseţii, delicateţii şi dragostei. Nu degeaba se spune că iubirea îţi aduce fluturi în stomac.
Însă, fluturele este zbor, frumuseţe şi culoare, în a doua parte a vieţii. Când eclozează din ou, fluturele este omidă. Un vierme, cum s-ar zice. De obicei, are şi ţepi, ca să alunge duşmanii, şi două fălci puternice ca să roadă frunze, muguri, lăstari. În faza de omidă este un consumator vorace, care îşi dedică tot timpul mâncatului, îmbuibatului cu hrană, ca să prindă puteri, să crească mare, gras şi lucios. După ce a făcut burta mare, omida se retrage pe o creangă, pielea i se întăreşte într-o platoşă, se adună în sine însuşi sub formă de crisalidă. În crisalidă se petrece un fenomen incredibil, unul din cele mai neaşteptate fenomene din regnul animal, ceva ce pare că ţine de miracol: metamorfoza. Viermele dizgraţios se metamorfozează în fluture frumos, atrăgător, irezistibil. O minune a naturii! Florile îşi deschid petalele să-i ofere nectarul, să-l invite să le polenizeze, arborii îşi întind crengile să-l primească, întreaga natură se înviorează şi se înfiorează de dansul multicolor al fluturelui. Dacă ar fi să se voteze, întreaga natură ar vota pentru! Pentru fluture!
Tot aşa şi unii politicieni, din patru în patru ani, pentru o scurtă perioadă electorală, zici că-s fluturi!