Articol

Profesorul şi pictorul Petru Galiş a primit, ieri, diploma de Cetăţean de Onoare al Judeţului Caraş-Severin, într-un cadru festiv, în sala de şedinţe a forului legislativ judeţean, prezidat de către vicepreşedintele Ilie Iova. Diploma i s-a acordat profesorului Galiş ca urmare a iniţiativei consilierului judeţean Daniel Surdu. La eveniment au asistat o parte dintre elevii lui Galiş oameni de cultură, profesori, reprezentanţi ai instituţiilor culturale judeţene. Laudatio pentru profesorul Petru Galiş a fost susţinut de către criticul de artă Ada D. Cruceanu, care a subliniat faptul că fără Petru Galiş judeţul ar fi fost mult mai sărac din punct de vedere artistic.

Petru Galiş s-a declarat foarte emoţionat de recunoaşterea care i s-a acordat, aceea de profesor şi mentor al mai multor generaţii de artişti din Reşiţa.

Petru Galiş: „Voi dona Capătul covorului roşu Consiliului Judeţean

După înmânarea diplomei de Cetăţean de Onoare al Judeţului Caraş-Severin, în foaierul sălii de şedinţe a Consiliului Judeţean, a avut loc vernisajul expoziţiei în care au prezentat lucrări Petru Galiş şi 19 dintre elevii săi, din anii ’70 – ’80 ai secolului trecut. Despre lucrări şi despre „Academia Galiş din Reşiţa” a vorbit pofesorul Călin Chincea. Încântat de diploma primită, Petru Galiş a anunţat că va dona lucrarea „Capătul covorului roşu” Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Pictura, conform mărturiei maestrului Petru Galiş, este o alegorie care trebuie să-i amintească oricărui muritor, indiferent de înălţimea funcţiei, chiar şi consilierilor judeţeni, că un covor roşu reprezintă un drum sărbătoresc, dar, inevitabil are şi un sfârşit. Iar sfârşitul covorului roşu, aşa cum este reprezentat de Petru Galiş, e negru, adică funebru. Galiş, luat de valul festiv, a promis că ar putea ca în fiecare an, de acum încolo, să picteze câte un „Covor roşu” pentru Consiliul Judeţean.

Consilierii judeţeni se vor uita la pictură ca viţelul la poarta nouă!

După cuvântul lui Petru Galiş, preşedintele Lions Club Reşiţa Montană, Dorinel Hotnogu, a rostit câteva cuvinte extrem de acide, la adresa Consiliului Judeţean Caraş-Severin, sfătuindu-l pe maestrul Petru Galiş să nu doneze lucrarea Consiliului Judeţean, deoarece consilierii judeţeni, oricum, nu se vor uita la lucrare ori, cel mult, se vor uita la ea ca viţelul la poarta nouă, adică, nu vor pricepe nimic!

„Ne-am dorit foarte mult să facem această expoziţie colectivă, pentru a vedea cum au răsărit seminţele semănate de domnul Galiş, pentru a vedea şi alte viziuni ale elevilor săi. Personal, nu pun mare preţ pe diploma care i s-a acordat domnului Galiş, deşi, înseamnă un fel de recunoaştere a societăţii faţă de activitate sa de artist şi dascăl. Dar, această instituţie e o instituţie uşor penibilă şi, din acest punct de vedere, acest tablou e puţin prea mult, în sensul că nu cred că va înţelege niciunul nimic din acest tablou şi se vor uita, aşa, ca viţelul la poarta nouă! Şi nu cred că e nici necesar să pictaţi în fiecare an alt tablou. Să vă ocupaţi de alte lucrări, întrucât Consiliul Judeţean este o instituţie care n-a avut bani să cumpere o şampanie şi nişte pişcoturi. A trebuit ca un consilier judeţean să le aducă de acasă, în condiţiile în care, aproape în fiecare lună, au semnat recepţii de drumuri nefăcute, de zeci de miliarde şi acum dau cu subsemnatul la DNA. Este o  instituţie în care, mie personal, îmi este foarte greu să intru, adică, nu mă simt abolut de loc reprezentat, dar, am considerat că e foarte frumos să facem o sărbătoare a domnului Galiş şi o întâlnire cu dumneavoastră, cu toţi cei care aţi fost elevii săi şi aţi pictat”, a spus Dorinel Hotnogu.

Pictori morţi, pictori uitaţi

După vernisaj, participanţii au închinat un pahar de şampanie şi au vornit despre artiştii expozanţi. Amintim despre regretatul Petru Jurcă, un pictor extraordinar, care a pictat genial şi nu a fost recunoscut, în timpul vieţii, decât de câţiva dintre confraţi. Petru Jurcă a murit, în urmă cu vreo trei ani, la Centrul pentru Persoane Vârstnice din Reşiţa (Azilul de Bătrâni), singur şi necunoscut, fără să fi avut vreodată o expoziţie personală, fără să fi vândut vreun tablou. Adică, poate, a vândut câteva tablouri la preţul unei legături de ceapă verde. Un alt pictor cu destin dramatic este Ionel Gruescu, care, la începutul anilor ’90, a dat dovada unui talent remarcabil şi, chiar atunci, când începuse să picteze cu mare forţă, a suferit o comoţie cerebrală, în urma căreia a paralizat parţial. Ionel Gruescu a prezentat în expoziţie două lucrări realizate după ce a rămas cu pareză. Un alt destin dramatic este al pictorului reşiţean Francisc Fisher, un mare talent, despre care se ştie doar că trăieşte undeva în Germania, singur şi uitat de lume.

Una peste alta, în foaierul de la etajul întâi al Consiliului Judeţean Caraş-Severin s-a deschis o expoziţie unică, cu 20 de expozanţi, dintre care unul este maestrul celorlalţi 19. Şi ceea ce este remarcabil este că toţi se consideră discipoli ai maestrului Petru Galiş, dar niciunul nu seamănă cu mentorul lor.