Articol

Cum sunt românii? Dar, cum sunt japonezii? Am auzit că japonezii aveau săbii ascuţite, erau fideli împăratului, când le-o cerea datoria sau onoarea îşi făceau sepuku, dacă războiul megrea prost se făceau kamikadze, mănâncă orez, sunt conştiincioşi, nu sunt pretenţioşi, sunt perseverenţi, dedicaţi muncii, sunt buni electronişti şi IT-işti. Acestea sunt lucruri interesante, aflate despre japonezi din cărţi şi din filme. Mai cunoaştem, din presă, că Japonia este o ţară insulară, aşezată pe o stâncă puţin primitoare, care se cutremură des, făcând victime şi mari stricăciuni. Cu toate acestea, Japonia este o ţară bogată, una dintre cele mai dezvoltate şi bogate ţări din lume.

În schimb, România este o ţară cu bogăţii şi frumuseţi naturale extraordinare. Munţi, păduri, ape limpezi, pământuri roditoare, verdeaţă cât cuprinzi cu ochii. Dacă ai şansa să străbaţi, cum ar fi acum, în luna iunie, măcar un judeţ, două, rămâi uimit de frumuseţea peisajului, de revărsarea naturii proaspete peste toate formele de relief, încât, pe bună dreptate, te întrebi dacă nu ai nimerit în Grădina Raiului. Şi, totuşi, România e o ţară săracă.

Am aflat de la tot felul de analişti, economişti, sociologi, antropologi, etnologi, futurologi etc. că România nu poate fi Japonia, pentru că românul nu poate fi ca japonezul. Românul n-are mentalitate de japonez sau de elveţian, dom’le! Nu poate să muncească disciplinat şi susţinut, aşa că „ce construieşte ziua, noaptea se dărâmă!”

Personal, susţin că aceste afirmaţii sunt false. Românul poate fi japonez, poate fi elveţian şi poate fi mai mult decât atât; poate fi român. Inteligent, harnic, profesionist! Cunosc nenumăraţi cetăţeni români care dovedesc din plin aceste calităţi. Cu toate acestea România nu poate fi Japonia şi nu va deveni o ţară ca un soare mulţi ani de acum înainte! De ce?! Pentru că există o inerţie a sistemelor. Iar sistemul după care funcţionează România este ca un angrenaj de roţi dinţate şi pinioane care nu se îmbucă. Aici nu vorbesc despre corupţie, ci mă refer la acea parte a oamenilor de bună credinţă din sistem.

În sistem, sunt dinţi tociţi, dinţi lipsă, roţi prea depărate una de alta, prea strânse, roţi care joacă pe ax, roţi legate cu sârmă, lipite cu superglou. Am văzut aceasta în mai multe ocazii şi, recent, citind raportul Curţii de Conturi cu privire la funcţionarea administraţiei publice din Caraş-Severin. Raportul scoate la iveală nenumărate greşeli şi ilegalităţi. Din perspectiva legislativă, constatările Curţii de Conturi pot fi corecte. Dar, problema este că în multe (mult prea multe) cazuri, legile nu se potrivesc cu realitatea şi nici nu se îmbucă între ele.  În momentul de faţă, dacă legile româneşti s-ar aplica în litera lor, România s-ar bloca total!

Poţi tu, meseriaşule, profesore, funcţionarule, artistule, să fii genial! Degeaba! Prins în acest sistem alcătuit din piese disparate care se macină între ele, rezultatul muncii tale nu poate fi decât, poate, un pinion perfect, dar, care nu se potriveşte cu celelalte. Vrând-nevrând, pentru ca sistemul să nu se gripeze, trebuie să faci artificii în afara regulilor. Şi, atunci, chiar dacă ai împins lucrurile înainte, vei fi lovit, chiar anihilat!

Singura speranţă este ca, în timp, componentele care nu se potrivesc să fie înlocuite, să fie şlefuite. Dar, acest proces va dura mult. Evident, mai mult de 20 de ani. De aceea România nu poate fi ca un soare, de mâine-poimâine! Şi nu e de vină, neapărat, mentalitatea românului.