Articol

Am fost mereu interesat de politică, fotbal şi femei. Din această perspectivă, m-am lăsat şi eu topit în marea armată a bărbaţilor de tip european-balcanic, cu mentalitate de terasă la bulevard, spaţiu public în care orice bărbat de sfârşit de secol XX, început de secol XXI, îşi poate lua licenţa (informală) în politică şi fotbal, analizând, în paralel, cu coada ochiului şi din vârful buzelor, frumuseţile ce se preumblă pe asfaltul fierbinte al verii. Se preumblă, desigur, în ciuda noastră, a analiştilor, blocaţi din acţiune, cu mâna strânsă pe toarta halbei, însă foarte sprinţari în spirit şi băşcălie.

Într-adevăr, cam pe-aici mi-am dat examenele publice în politică, dar, recunosc, am mai şi citit câte ceva, chiar multişor, fiindcă am rămas cu această boală, să-i zicem, boala Gutenberg, din vremurile în care cuvântul tipărit avea greutate şi prestigiu. Prin urmare, în politică, sunt o combinaţie echilibrată de tip terasă-bibliotecă, lucru nici de laudă, nici de ruşine, şi, în acest sens, îmi permit să-l iau în apărare, cu riscul de a contraria, pe preaiubitul nostru Eminescu, pe care-l pomenim, astăzi, în al 127-lea an de nemurire, care nu ocolea nici bibliotecile, nici terasele. Ce să mai zicem de Caragiale! Cu observaţia că, în acele vremuri, fotbalul nu fusese inclus, încă, în temele principale de dezbatere, spiritele exemplare axându-se cu preponderenţă pe politică, femei şi nemurire (poezie).

Da, aşa este, aici m-ai prins, stimate cititor, ţi-ai dat seama că nu sunt vreun profesionist în politică, dar, aspectul acesta, din punctul meu de vedere, oferă şi avantaje, fiindcă amatorismul îţi dă şansa neîncrâncenării.

Deci, până la urmă, de ce am ţinut acest discurs alambicat, un fel de piuré făcut la blender, în care am amestecat tot felul de ingrediente cu politica. Pentru ca să arăt de ce nu sunt nici social-democrat, nici liberal, ori, mai degrabă, de ce sunt şi social-democrat şi liberal. Şi nu demonizez niciunul din aceste curente politice. Social-democraţia mi se pare de toată stima, la fel şi liberalismul. Cum sunt importante atât protecţia socială, cât şi iniţiativa liberală. Una fără alta creează dezechilibre grave, aşa cum s-a văzut în societăţile care au mizat exclusiv pe conceptul de socialism şi au condus la sărăcirea generală a populaţiei. Cum s-a văzut în societăţile de tip capitalist sălbatic, care au mizat exclusiv pe economia liberă de piaţă, şi au dus la despărţirea populaţiei în milionari şi muritori de foame. Dramatic este atunci când unul din cele două concepte creşte prea mult, ocupă tot spaţiul social şi îl omoară pe celălalt.

În judeţul Caraş-Severin, PSD-iştii şi PNL-iştii se află umăr lângă umăr, despărţiţi de câteva sute de voturi. Ceea ce, zic eu, e bine. Deci, demonul nu stă nici în liberalul Marcel Vela, nici în social-democratul Ion Mocioalcă, nici în Nelu-Tăiţelu, nici în Ioan Crina! Demonul apare atunci când unul din ei are puterea absolută (amator, amator, dar, aici, am vorbit ca un profesionist!). Desigur, e greu să gândeşti aşa când faci parte dintr-o echipă. Din interiorul echipei vrei să câştigi tot. Însă, fii fericit dacă n-ai câştigat tot şi jocul puterii se joacă. Jocul şi competiţia ascut simţurile, ascut atenţia, dezvoltă abilităţile şi imaginaţia. E ca la fotbal, adversarii puternici, te fac mai puternic.

P.S. - În această seară, de la ora 19.00, la EURO 2016: România - Elveţia.  Hai, România!