Islanda este cea mai mică țară participantă la Europeanul de fotbal din Franța. 320.000 de locuitori trăiesc într-un spațiu de 102.000 de kilometri pătrați situat între Atlanticul de nord și Oceanul Înghețat. E bine de făcut aceste precizări, să se înțeleagă că țara nu are nici câmpii mănoase, dealuri cu pomi fructiferi ori codri verzi de brad în care să te duci să culegi fragi și mure, să auzi cucu cântând vara și să vezi căprioara adăpându-se la izvorul cu apă cristalină. Dimpotrivă, Islanda are câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, râuri glaciare și o temperatură ce nu permite ghiocelului și toporașului să-și scoată primăvara capul de sub pătura de zăpadă. Cu toate acestea, islandezii nu se plâng de ceea ce nu le-a dat Dumnezeu și nici nu caută scuze la tot pasul pentru nerealizări. Sunt demni, luptători și optimiști incurabili, dovadă că la un moment dat fuseseră declarați cei mai fericiți oameni din lume.
Și aceasta nu-i tot. Din mâna de oameni, uneori înghețați de frigul arctic, iată că Islanda produce campioni în sport. În sportul de echipă. Calificată în EuroBasket, acolo unde noi nici în vis nu ajungem, și la campionatele mondiale de handbal, competiție care pentru România se încheie în faza calificărilor preliminare, Islanda șochează din nou remizând ,1-1, cu Portugalia lui Ronaldo și Nani. Cei care uită că Islanda s-a calificat la europene de pe primul loc din grupă, cu două victorii în fața Olandei, care a și rămas acasă datorită acestui lucru, și înaintea Turciei, pot fi bănuiți de răutate gratuită. Dincolo de ironia lui Ronaldo, să recunoaștem că Islanda ne-a dat tuturor, încă o lecție de viață, nu doar prin fotbaliștii de pe teren, ci și prin cei aproape 10.000 de suporteri aflați în tribună. De un optimism debodrabil, islandezii, crescuți pe câmpiile înghețate, cu fiordurile în spatele casei, ne-au arătat ce înseamnă să trăiești viața cu zâmbetul pe buze. Să faci din fiecare clipă un motiv de bucurie și de speranță. Să nu te gândești la ce e rău, ci la lucrurile frumoase ce stau să vină. Calificarea Islandei în optimiile Campionatului European ar fi o consecință firească a felului în care fotbaliștii săi abordează competiția, iar câștigarea ei nu ar trebui să ne surprindă, așa cum s-a întâmplat în cazul Danemarcei în urmă cu 20 de ani.
În ceea ce ne privește, ne declarăm fericiți că am pierdut în ultimul minut în fața Franței, dar și blestemați deoarece nu am trecut nici de data aceasta de complexul elvețian care ne tot urmărește de la acel 1-7 înregistrat la Zurich în urmă cu peste 40 de ani. Dar e bine că ne păstrăm speranța într-o minune, înaintea meciului cu albanezii. Pentru asta, să-i mulțumim lui tata Puiu care a avut grijă să-și facă din timp suficiente provizii de iconițe și cruciulițe.
RSS Feed