Reclama e sufletul comerțului. Așa a fost dintotdeauna, deși există și păreri potrivit cărora nu orice bun ce i se face publicitate merită să fie cumpărat. Iar atunci când hainele se vând la kilogram, puțini se mai uită la calitate, ghidându-se după vechea zicală: „calul de dar nu se caută la dinți“.
Este și cazul magazinelor second-hand care, cel puțin în Reșița, s-au înmulțit precum ciupercile după ploaie. Spre deosebire de orașele mari din vestul țării, unde magazinele de firmă se întâlnesc la tot pasul, în Reșița predomină magazinele cu haine vechi, aduse din toată Europa. Sunt cel puțin 30 de astfel de firme care închiriază spații pentru o lună-două. O afacere prosperă pentru așa zișii întreprinzători ale căror cheltuieli sunt legate doar de transport și chirie. Din Germania, Austria, Italia sau din Franța hainele sunt adunate de la tomberoane, din spitale și cămine de bătrâni unde periodic se înlocuiește lenjeria.
Afacere e și pentru reșițeni, în general persoane cu venituri mici și foarte mici, care au uitat de când au intrat ultima dată într-un bazar, și acela cu marfă turcească și chinezească. Prețurile sunt imbatabile, cele mai multe nu trec de 5 lei, însă dacă ai răbdare, așteptând sfârșitul de săptămână, și nu ești pretențios, poți cumpăra tricouri, cămăși ori pantaloni la 1 leu bucată.
Vorba unui slogan ce tronează pe ușa unui astfel de magazin: „Luxul pe care ți-l poți permite!“. Ceea ce este trist și dureros pentru un oraș care a sărbătorit recent 245 de ani de industrie.
RSS Feed