Articol

Revocarea din funcții a președintelui și vicepreședintelui Tribunalului Caraș-Severin, Rustin Ciasc, respectiv Gabriela Stuparu, despre care am scris săptămâna trecută, s-a datorat raportului Inspecției Judiciare. În raportul respectiv se arată, între altele, că aceștia și-au exercitat necorespunzător atribuțiile managerile privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea.

Astfel, s-a reținut „refuzul acestora de a formula propuneri în vederea ocupării funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Oraviţa, în condiţiile în care exista acordul scris al unui magistrat pentru a îndeplini această funcţie; reacţia represivă a preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin faţă de membrii colegiului de conducere al Judecătoriei Oraviţa, determinată de opinia exprimată de aceştia cu privire la acordul de delegare în funcţia de preşedinte al acestei instanţe; lipsa de implicare a preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin în cunoaşterea realităţilor existente în instanţele aflate în coordonarea şi controlul său, lăsând ca asupra celor mai multe probleme organizatorice să dispună vicepreşedintele tribunalului, fără a verifica dacă acestea sunt rezolvate corespunzător; lipsa de implicare a preşedintelui şi vicepreşedintelui în soluţionarea situaţiei de criză de la Judecătoria Reşiţa, determinată de faptul că funcţiile de preşedinte şi de vicepreşedinte erau vacante, nefiind formulată vreo propunere de delegare a unor judecători pe aceste funcţii“.

De asemenea, Inspecția Judiciară a constatat că președintele Ciasc nu a permis colegiului de conducere al Judecătoriei Reşiţa să îşi exercite atribuţiile regulamentare, rezumându-se la a comunica judecătorilor din cadrul acestei instanţe, că aceste atribuţii vor fi preluate de colegiul de conducere al tribunalului, ceea ce s-a și întâmplat. În plus, președintele și vicepreședintele Tribunalului nu și-au exercitat atribuțiile de control, personal sau prin judecători anume desemnaţi,  pentru verificarea respectării obligaţiilor legale şi regulamentare de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate de la Judecătoria Reşiţa, situaţie în care conducerea tribunalului nu a cunoscut modul în care se desfășura activitatea la această instanţă, cu consecinţe grave, constatate şi expuse în anexa dedicată Judecătoriei Reşiţa.

„În privinţa comunicării conducerilor Judecătoriilor Moldova Nouă, Oraviţa şi Caransebeş cu preşedintele/vicepreşedintele Tribunalului Caraş-Severin, s-a constatat, că aceasta este evitată, dată fiind lipsa de interes a celor din urmă în raport cu problemele ridicate, preşedinţii judecătoriilor declarând că preferă comunicarea directă cu conducerea Curţii de Apel Timişoara.

Preşedintele Judecătoriei Caransebeş a arătat că preferă comunicarea în scris cu conducerea Tribunalului Caraş-Severin, deoarece telefonic nu este posibil, mai ales că «preşedintele tribunalului este foarte greu de găsit».

Acelaşi aspect al imposibilităţii comunicării telefonice a fost subliniat şi de către preşedintele Curţii de Apel Timişoara, arătând că nu poate comunica cu preşedintele tribunalului telefonic, deoarece niciodată nu l-a găsit, de câte ori l-a apelat pe telefonul instanţei.

Potrivit susţinerilor judecătorilor din cadrul Judecătoriei Reşiţa, preşedintele Tribunalului Caraş-Severin a fost văzut doar cu ocazia şedinţelor de bilanţ şi cu ocazia întâlnirii ocazionate de adunarea generală din februarie 2015, în ciuda faptului că cele două instanţe sunt separate doar de un etaj“, se mai arată în raport.

Și fosta preşedintă a  Curţii de Apel Timişoara,  căreia i s-a solicitat un punct de vedere în privinţa modului de colaborare cu conducerea Tribunalului Caraş-Severin, a susținut același lucru: „la data la care domnul judecător a preluat funcţia de preşedinte al Tribunalului Caraş-Severin, această instanţă a fost cea mai performantă, în raport cu celelalte două tribunale din raza Curţii, respectiv Tribunalul Arad şi Tribunalul Timiş, graţie calităţii managementului exersat la nivelul Tribunalului Caraş-Severin de către doamna judecător care a deţinut funcţia de preşedinte al instanţei şi a restructurat întreaga activitate a Tribunalului, înfiinţând proceduri de lucru, metode de evaluare/control, obiective de etapă şi generale, menite să răspundă exigenţelor regulamentare şi legale, astfel că toate funcţiile managementului au fost exersate exemplar.

Cu alte cuvinte, domnul judecător a preluat o instanţă riguros organizată, la care, de altfel, şi-a adus şi o oarecare contribuţie, acesta deţinând, în perioada respectivă, funcţia de vicepreşedinte al tribunalului.

În perioada care a urmat, validă şi în prezent, starea tribunalului s-a deteriorat vizibil, renunţându-se treptat la procedurile de lucru existente în instanţă, cu referire specială la metodele de evaluare/control a activităţii proprii a tribunalului, dar şi a instanţelor din raza de activitate a acestuia“.