Menu

Articol

Viața, ca o orchestră

Consiliul Local Reșița prinde turație, cu fiecare lună de funcționare. Cât timp va fi așa, este greu de anicipat. Ce se știe până acum este faptul că, ajutați de verzi, liberalii au un avantaj minim, de un singur consilier, suficient însă să controleze, numeric, consiliul. Cu primar doi viceprimari, chiar dacă unul e de la alt partid, și un om în plus, ca la fotbal, PNL poate să-și treacă hotărârile de consiliu care au nevoie de votul a doar jumătate plus unu din numărul total al consilierilor. Lucrurile se vor schimba în momentul în care va fi necesar două treimi din votul aleșilor.

Dacă e să ținem cont, însă, de partitura interpretată până acuma, liberalii par vioara a doua, cea care nu este trecută niciodată pe afișul de la Operă. Mai puțin talentați în ale administrației, mai la început de drum, novici în articole și paragrafe de legi. Se poate invoca faptul că nici unul dintre ei nu a mai făcut administrație până acum, că sunt prea cruzi pentru dispute de acest gen, dar asta nu este o scuză. Adversarul, politic, te așteaptă la colț și ți-o trage de-ți merg fulgii, iar PSD chiar are doi-trei consilieri care știu cu ce se mănâncă Legea Administrației Publice Locale. S-a întâmplat de câteva ori până acum, când social-democrații au speculat stângăciile unor liberali care lasă impresia că încă nu s-au trezit din beția succesului din 5 iunie.  E drept, pesediștii nu pot schimba raportul de forțe în Consiliul local, dar de cele mai multe ori sunt mai vocali și mai aproape de ceea ce îndeobște numim vioara întâi.

La fel stau lucrurile în primărie. Nu mă refer la faptul că oamenii lui Stepanescu și Crina sunt înlocuiți de cei din echipa lui Nelu Popa Tăițelu și nici măcar la ținuta sport a edilului-șef ori la numărul mare de băgători de seamă care roiesc în preajma acestuia așteptând tot felul de funcții, ci la comunicarea cu presa. Nu știu cine îl consiliează pe primarul municipiului, dar, spre exemplu, mi se pare o stupizenie ca ziariștii să afle de pe Facebook despre rezultatele vizitei lui Popa în Italia ori despre activitățile primăriei. E ca o desconsiderare și lipsă de respect față de presă și, implicit, față de cetățeni. Un amatorism sadea, surprinzător pentru o trupă care se vrea profesionistă. E adevărat,  acolo se dau like-uri și se fac comentariile favorabile, postate de susținătorii primarului. Un fel de circuit închis la care au acces doar ei de ei, o formulă care nu se va dovedi niciodată cea mai fericită dintre toate variantele posibile. Cei care postează zi de zi pe site-urile de socializare astfel de informații îi fac doar deservicii lui Nelu Popa Tăițelu.

 Lucrez în presă de 23 de ani, dar așa ceva nu am întâlnit. Mai devreme sau mai târziu, efectele acestui mod de comunicare nu vor întârzia să apară, ca o consecință a partiturii atacată stângaci și fără tact de interpreții cu  pretenții de capelmaistru, dar care riscă să sfârșească la sfârșit de mandat ca o trupă de ambulanți, cu un viorist, o tobă și un trobon. Una dintre cele obișnuite să cânte pe la rugile bănățene, serbările verii, ale berii, ale Govândarului și ale Pieții Prefecturii.

Powered by Jasper Roberts - Blog