Articol

Industria reşiţeană, în ultimii douăzeci şi cinci de ani, a suferit o cădere evidentă, reflectată prin scăderea producţiei, închiderea unor secţii şi ateliere, închiderea unor firme, scăderea numărului de angajaţi în industrie, de la zeci de mii, la câteva sute. Căderea generală nu înseamnă, însă, că nu există şi cazuri particulare care contrazic sintagma, „industria reşiţeană e la pământ!” Un astfel de caz îl reprezintă societatea Reşiţa Reductoare & Regenerabile SA, fosta Reşiţa Renk Reductoare, uzină în care se fabrică ansamble de roţi dinţate, aşa numitele reductoare, componente indispensabile pentru transmiterea  mişcării de rotaţie de la motor la partea activă a unei maşini, fie ea vehicul, maşină-unealtă, utilaj.

În prezent, Reşiţa Reductoare & Regenerabile a dublat numărul de comenzi pentru proiecte externe, faţă de anii trecuţi, executând lucrări pentru companii din Olanda, Belgia, Germania. Uzina este unul din principalii furnizori de reductoare pentru industria românească.

„Suntem cu mult peste ce ne-am propus iniţial!”

Referitor la activitatea uzinei, directorul Reşiţa Reductoare, Aurel Băra, ne-a declarat:

„Lucrăm pentru o companie din Olanda, pentru care producem reductoare pentru antrenare pompe de dragare, lucrăm pentru o companie din Belgia, una din marile companii din Belgia, o companie care produce motoare diesel pentru aplicatii navale, feroviare şi generatoare. Împreună avem un proiect de modernizare a unei nave maritime, un spărgător de gheaţă românesc. Am început o nouă colaborare, deunăzi am semnat un contract, care nu-i mic, vorbim de aproximativ o sută de mii de euro, şi vom continua colaborarea pe producerea de subansamble pentru o altă companie producătoare de reductoare, din Olanda. Lucrăm pentru tot ce înseamnă industrie românească. Suntem principalul furnizor de angrenaje pentru industria feroviară. Am omologat execuţia acestor repere, deţinem agremente pentru reparaţia atacurilor de osie de la automotoare Desiro. Avem proiecte foarte mari pentru o mare companie siderurgică din India, cu filiale în România, chiar suntem în faza semnării unui contract cadru pe partea de reparaţii. Pentru această firmă, în colaborare cu mai multe companii, am realizat primii roboţi de manevră, care înseamnă transformarea unei locomotive Diesel hidraulce într-un robot de manevră, acţionat de la un motor electric alimentat de la baterii, mişcarea fiind transmisa prin intermediul unui reductor proiectat şi executat de Reşiţa Reductoare şi Regenerabile. Acum, dezvoltăm proiectul acesta pentru o altă companie, cu un reductor şi mai complex. Adică, am reuşit să ne stabilizăm din punctul de vedere al comenzilor. Suntem cu mult peste ceea ce ne-am propus iniţial”.

Problema cea mai mare: lipsa resursei umane!

Extinderea activităţii a adus, însă, şi noi probleme. Una dintre aceste probleme este lipsa meseriaşilor şi a specialiştilor.

 „Acuma, sigur, mult peste ceea ce îţi propui, înseamnă şi probleme. Una dintre probleme o reprezinta resursa umană, resursa pe care nu o avem! Am angajat, acum, doi oameni la nivel de atelier de productie, care nu sunt TCM-işti (mecanici - n.n.). Cu asemenea oameni, trebuie să o iei de la zero! Îi pregătim astfel încat să fie suport tehnic pentru muncitori, să dea şi indicaţii tehnice, nu numai să verifice procesul de fabricaţie. Pe aceste posturi ne-ar fi trebuit nişte ingineri TCM-isti sau, hai să zicem,  subingineri formaţi de şcoala reşiţeană, înainte! Să fie specialişti care să aibă cunoştinţe aprofundate de scule aşchietoare,  regimuri de aşchiere, maşini unelte, desen tehnic, şi care să se poată duce lângă muncitor şi să-i spună ce are de făcut, sa-i fie suport tehnic atunci când apar lucrări complexe”, a spus directorul Aurel Băra.

Aurel Băra a mai completat că cei mai mulţi dintre muncitorii care lucrează pe maşinile unelte sunt oameni aflaţi în pragul pensiei. Şcoala românească nu (mai) furnizează meseriaşi.

„Resursa umană la nivel de muncitor este îmbătrânită, nu vine nimic din urmă, resursa umană la nivel de inginer aproape nu există! Cea mai mare problemă, la ora actuală, este lipsa resursei umane, pe meseriile de strungar, lucrători pe maşinile de frezat şi alezat, pe Bohrwerk-uri, pe maşinile de rectificat, pe strugurile Carusel”, a mai precizat Aurel Băra.

În prezent, la Reşiţa Reductoare & Regenerabile lucrează 87de angajaţi, însă societatea ar avea nevoie de aproximativ 20 de muncitori specializaţi în meseriile: rectificatori, lucrători pe maşinile de alezat şi frezat orizontale (bohrwerkişti), strungari şi lăcătuşi de premontaj.