Articol

Inginerul Aurel Băra, directorul Reşiţa Reductoare & Regenerabile SA, orăviţean din naştere, în vârstă de 47 de ani, ajuns la conducerea fabricii de reductoare din Reşiţa la numai 45 de ani, este un model de succes pentru orice tânăr care viseză să facă o carieră în inginerie, management şi cercetare.

Aurel Băra a absolvit liceul la Reşiţa, la Liceu Industrial nr. 4 (în prezent desfiinţat), din curtea universităţii reşiţene, a fost muncitor la UCM Reşiţa, a terminat Institutul de Subingineri, în 1991, apoi, şi-a completat studiile la Facultatea de Inginerie, specializarea TCM, din cadrul Universităţii „Eftimie Murgu”, devenind inginer şi urcând treptele ierarhice, de la şef de atelier la şef de secţie. A trecut la Reşiţa Renk Reductoare (RRR), unde a ajuns director tehnic, apoi director comercial şi director executiv. RRR a devenit Reşiţa Reductoare & Regenerabile SA, companie pe care Aurel Băra o conduce de doi ani, din poziţia de administrator special.  Reşiţa Reductoare & Regenerabile este principalul furnizor de angrenaje pentru industria feroviară din România şi produce reductoare pentru prestigioase firme din Olanda, Belgia şi Germania. În prezent este doctorand la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa, având ca temă a lucrării de doctorat, „Ecruisarea la baza danturii în angrenajele dinţate”, o lucrare originală, care îşi propune să realizeze o metodă absolut nouă şi mai eficientă de reducere a uzurii suprefeţelor dinţate aflate în contact.

„Ar fi tragic ca UEM Reşiţa să se desfiinţeze!”

Inginerul Aurel Băra spune că datorează totul Reşiţei, şcolii reşiţene, industriei reşiţene, şi Universităţii „Edtimie Murgu” din Reşiţa şi dascălilor. În ceea ce priveşte trecutul şi viitorul universităţii din Reşiţa, inginerul Aural Băra a afirmat:

„Pentru mine lucrurile sunt foarte clare în ceea ce priveşte universitatea din Reşiţa. Şi o să generalizez un pic. O naţiune care nu are ştiinţă, e o naţiune care piere! Revenind la nivel local, din punctul meu de vedere, ar fi nu păcat, ar fi tragic ca universitatea să se desfiinţeze! Să înţelegeţi un lucru: fabrica din Reşiţa nu a fost ridicată, dusă mai departe şi condusă  numai de ingineri veniţi din Timişoara. Şi o spun, oricât s-ar supăra ei pe mine! Să ştiţi că cei mai mulţi ingineri din fabricile acestea au fost formaţi în şcoala asta reşiţeană. Şi au fost oameni foarte buni! De ce, pentru că au fost oameni care au îmbinat perfect experienţa cu informaţia primită la şcoală. Eu am fost un student care a muncit. Am fost muncitor în fabrică. Atunci când domnul profesor îmi preda dispozitive sau utilaje, când îmi vorbea despre Carusel ori despre Bohrwerk, eu le vizualizam, pentru că mă întâlneam cu ele, lucram cu ele. Când ai făcut o tehnologie, la şcoală, nu era ceva necunoscut, eram tot timpul cu o tehnologie în mână, pe care am făcut-o în uzină. Era foarte important!”

„Cum au distrus România am văzut! Să vedem cum construim!”

„Acum, să vii să spui că ar fi mai bine fără!? Nu! Noi trebuie să ne gândim cum să construim, nu cum să distrugem. Cum au distrus România am văzut! Şi aici, puteţi să mă înregistraţi! Umblu în toată lumea asta şi umblu în toată ţara asta. Şi, la noi, am văzut dezastru! Foarte trist! Să ştiţi că am fost acum câteva luni în Belgia, pe proiectul nostru. Oamenii aceia construiesc motoare Diesel. Şi tot îmi arătau: uite biela, uite pistonul... Şi eu le-am spus, da, şi noi am făcut, dar ale noastre erau de patru-cinci ori mai mari! Cum? Păi, aşa, le spuneam, pe motorul naval pe care-l făceam la Hala Nouă, mă urcam pe două-trei niveluri. Da? Acum, am ajuns în situaţia să nu mai ştim! Deci, cum am distrus, am văzut, trebuie să învăţăm să construim. Sigur că adevărul nu stă în mâna unui om. E nevoie de colaborare, de echipe, de minţi luminate, care să se gândească cum să construim. Nu cum să distrugem. Haideţi să ne uităm în jurul nostru! Distrugem universitatea, să zicem că nu contează, se fac facultăţi şi în altă parte. Dar, noi, ca oraş, am câştigat ceva? Să ştiţi ceva, în facultatea aceasta au existat profesori universitari, oameni care pentru oraş au reprezentat o elită. La care te-ai uitat cu mândrie. Facultatea aceasta a scos ingineri, oameni cu un statut care au dat greutate oraşului. Ce-o să facem? Toţi o să ne ducem să lucrăm în industria lohn, puşi la o operaţie, facem o operaţie şi gata, nu-i nevoie de multă ştiinţă. Trebuie să înţelegem că şcoala a produs şi cred că poate să producă. Sigur, va trebui să ne schimbăm mentalitatea. Uitaţi, un produs al universităţii din Reşiţa este Cosmin Ursoniu, directorul de la UCM Reşiţa. E şi Virgil Cărămidaru. A fost absolventul universităţii din Reşiţa, şi-a luat doctoratul, este director de producţie la Neptun Câmpina. Trebuie să ştiţi că Neptun este un competitor cu noi. Şi a venit şi ni l-a luat. Asta spune ceva! Spune ceva despre calitatea oamenilor formaţi aici, la Reşiţa!”, a spus inginerul Aurel Băra, absolvent la Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, director la Reşiţa Reductoare & Regenerabile.