Astăzi se împlinesc 15 ani de la atentatele din 2001, despre care se spune că au schimbat fața Americii, dar și percepția generală că SUA reprezintă locul cel mai sigur din lume în materie de securitate. Niciodată până în 11 septembrie 2001, America nu cunoscuse pe viu ororile unor acțiuni violente de o asemenea intensitate, aducătoare de moarte, de suferință dar și de o mare neîncredere în capacitatea statului de a-și apăra cetățenii în cazuri extreme. În filmele de la Hollywood și în break news-urile posturilor de televiziune se mai văzuse așa ceva, dar nu live, și nici pe pământ american, la o oră de maximă audiență. Mai câte un atentat, ca și cel în care a fost omorât președintele Kennedy, mai câte un atac cu arma în mână la bancă sau în școală se mai întâmplase, dar ce se petrecea în dimineața acelei zile era peste puterea de înțelegere a americanului de rând.
Asumându-și rolul de jandarm mondial, sau mai bine zis de șef peste jandarmii care nu admit ca cineva să miște în front fără știrea lor, preț de câteva ore America a fost îngenunchiată și pusă la colț, precum copiii neascultători, fără să apuce să riposteze cumva. Se afla în situația de a nu ști pe ce să pui mâna mai repede atunci când vine puhoiul de apă peste tine ori îți arde casa. Ești ca trezit din somn sau din pumnii unui boxer, derutat și aproape imposibil să reacționezi într-un fel sau altul. A apucat să-și pună la adăpost președintele, după care i-a mai rămas doar să privească neputincioasă la avioanele ce intrau ca-n brânză în turnurile gemene de la World Trade Center ori în clădirea Pentagonului. În acele momente America nu mai părea America pe care o știam cu toții din romane, filme și poveștile celor ce trecuseră oceanul. Era umilită la ea acasă, în timp ce teroriștii sfidau o lume întreagă, fără să le pese de propriile vieți.
O Americă ca cea din 11 septembrie 2001 nu se mai văzuse până atunci. Poate doar scenariile de film își imaginau o nenorocire de acest gen, dar și ele o făceau până la un anumit punct pentru că, de acolo înainte, intra în scenă un erou, gen Arnold Schwarzenegger, care se luptă de unul singur cu oamenii răi, până îi răpunea pe toți . Și, totuși, s-a întâmplat, ca o dovadă că și la casele mai mari se pot întâmpla nenorocirile de care au parte, îndeosebi, națiunile care au în dotare militari prost plătiți, care încă fac instrucție cu bătrânul kalașnikov și trag la țintă cu ruginitul pistolet TT, marca 1930.
RSS Feed