Articol

O sală de clasă de liceu, cu elevi în anul doi, 16 ani, numai băieţi. O parte din elevi stau în bănci, dar cei mai mulţi sunt în picioare, în grupuri, discută despre fotbal, filme, despre blugi, adidaşi, despre muzica cea mai faină. Intră noua profesoară de engleză, 22 de  ani, blondă, cu părul lung, gen prinţesa din poveşti.

Bună ziua, bună ziua, vă rog să treceţi în bănci. Da’ ce-are dacă stăm şi-aşa, mai discutăm una alta. Nu fiţi obraznici, vă rog să mă respectaţi, sunt noua voastră profesoară de engleză! Pe buneee?! Credeam că eşti noua noastră colegă! How are you? Ha-ha-hahahahhha! Râsete, distracţie, băieţii bat din palme. Profesoara trânteşte catalogul pe catedră şi strigă: Linişte! Toţi elevii să treacă în bănci! Chicoteli, îmbrânceli, dar, până la urmă elevii se retrag în bănci. Profesoara deschide catalogul, face prezenţa. Goofy nu se ridică în picioare când i se strigă numele. Profesoara trece mai departe. Nu se ridică nici Păcălici. Măi, dar voi aveţi reumatism de nu vă ridicaţi când vă strig? Da, de unde! Suntem obosiţi! Da’, ce-aţi făcut azi noapte, n-aţi dormit? Da’ de ce vă interesează?! În acest moment, profesoara cedează nervos şi izbucneşte în plâns. Ia catalogul şi iese plângând din sala de clasă. Victorieee! Ai văzut ce bleagă! Doamnee, cine a adus-o pe asta? Elevii râd şi se felicită petru o mare bătălie câştigată. Dar, se deschide uşa, brusc. Intră directorul, după el, profesoara de engleză. Directorul e un dur, care mai şi bate. Dar, numai la el în birou. Măi, măgarilor! Cum vă permiteţi?! Vă dau pe toţi afară! Şi zice şi zice, până oboseşte. Pe urmă o întreabă pe profesoara de engleză cine au fost măgarii cei mai răi. Păi, toţi au fost răi, zice ea dulce. Directorul dă din mână a lehamite. Gata, de-acum o să fie cuminţi, zice şi iese. Profesoara şi clasa duşmană stau iarăşi faţă în faţă. Linişte încordată. Până când elevul Gianny rupe tăcerea. Doamna profesoară, o să veniţi tot timpul cu domnul director la clasă ori o să mai veniţi şi cu mămica?! Baaang! Lovitură mortală! Profesoara de engleză iese plângând pentru a doua oară.

Dragi părinţi şi dragi copii, când credeţi că s-a întâmplat aşa ceva într-o sală de clasă? Păi, să vă spun eu, că am fost acolo. E vorba de anii ’70 din secolul trecut. Unele lucruri le-am mai uitat, altele le-am pus acum, ca să curgă povestea. Poreclele elevilor le-am pus aleatoriu, căci nu mai ştiu nici eu exact cine au fost măgarii. Dar, un lucru e cert, îmi amintesc că tânăra noastră profesoară de engleză a ieşit de două ori plângând din clasă, şi între ieşiri a venit cu directorul Dacica să ne pârască şi să facă ordine. Aşa că, să nu fim ipocriţi şi să le povestim copiilor numai că ce uniforme aveam şi ce cuminţi eram!

A, dar să nu sar peste un lucru important. Până la urmă, ne-am împăcat foarte bine cu profesoara de engleză. Unii, chiar ne-am îndrăgostit de ea pe ascuns. Ce vremuri!