Am intrat, ieri, în biroul lui Marian Apostol, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa, şi acolo m-am întâlnit cu domnul Sim. Ne cunoaştem de mulţi ani, de pe vremea în care domnul Sim era inginer la Combinatul Siderurgic din Reşiţa şi eu eram sindicalist. Domnul Sim este pensionar, a lucrat şi el, după pensionare, o vreme, într-o funcţie de consilier la Cartelul sindical Alfa. Ne-am salutat, am schimbat formula tradiţională „Ce mai faceţi?”, mi-a spus că citeşte presa locală cu mare interes şi că îi plac în mod deosebit reportajele despre Reşiţa veche. La revedere! La revedere! Şi a plecat.
Apoi, Marian Apostol mi-a spus o poveste recentă despre domnul Sim. E vorba despre un fapt real care l-a impresionat, un fapt care poate intra la categoria „eroilor anonimi”. Am văzut că Marian a scris, aseară, scurta istorioară pe pagina sa de FB, aşa că spicuiesc de acolo, din considerentul că şi eroii anonimi merită cunoscuţi.
„Azi, d-nul Sim îmi povestea despre faptul că unul dintre vecinii săi a decis să plece în Germania lăsând în urmă, pe lângă multe alte amintiri, şi o bibliotecă importantă din care, după ce s-au alimentat prietenii, a mai rămas un număr impresionant de volume ce se transformaseră într-o povară de care nu mai ştia cum să scape, transportul lor în Germania fiind o problema destul de dificilă! Şi când se luase decizia de a fi aruncate… cărţile au avut şansa ca despre soarta lor să afle d-nul Sim! Acesta a solicitat familiei respective răgazul ca el să se ocupe de soarta cărţilor… şi s-a apucat de muncă! A muncit o săptămână pentru selectarea acestora pe categorii şi pentru depozitarea în mai multe lăzi, fiecare dintre acestea având ataşat un opis cu toate cărţile pe care le conţinea şi date despre acestea! După ce a finalizat această muncă, a sunat la biblioteca muncipiului Reşiţa şi a făcut către aceasta o donaţie din partea proprietarului! Biblioteca a preluat cărţile şi a acordat două diplome, pentru proprietar şi pentru d-nul Sim, în semn de mulţumire ptr. donaţia făcută!”, a scris Marian Apostol.
Domnul Sim, însă, era uimit de faptul că biblioteca i-a acordat o diplomă pentru o donaţie care nu-i aparţinea. Marian Apostol, dimpotrivă, era uimit de munca pe care domnul Sim şi-a asumat-o ştiind că nu va primi nicio recompensă. O muncă remarcabilă, care presupune efort şi meticulozitate. „Câţi dintre oamenii pe care-i cunoaştem ar fi făcut acest lucru?!”, l-a întrebat Marian Apostol pe domnul Sim, ulterior şi pe mine. Răspunsurile noastre au fost foarte diferite. Eu i-am spus lui Marian că, momentan, deşi mă străduiesc, nu-mi vine în minte niciun om care ar fi făcut la fel. Hai, să aduni o plasă ori un sac de cărţi şi să le duci la bibliotecă, da, s-a mai văzut. Dar să ordonezi, să cataloghezi şi să împachetezi o bibliotecă întreagă, o bibliotecă străină, cu sute de volume, ca să le dai publicului, mai rar. Aceasta înseamnă, într-adevăr, respect pentru carte şi pentru cititori. Poate că mai există cineva, dar, uite, fir-ar să fie, nu-mi vine în minte! În schimb, domnul Sim a răspuns: „Păi... este un lucru firesc şi de aceea îmi place să cred că foarte mulţi ar fi făcut la fel!”
Domnul Sim este un domn!
RSS Feed