Articol

Ministerul Educaţiei organizează concursul de obţinere a funcţiilor de directori în învăţământul preuniversitar. Concursul a început săptămâna aceasta şi se va încheia la sfârşitul lunii noiembrie. Organizarea concursului este un semn de încercare de depolitizare a învăţământului. De zeci de ani, în şcolile din toată ţara, directorii au fost numiţi politic. Până în urmă cu 4-5 ani, chiar se considera normal ca, odată cu schimbarea puterii politice, să fie schimbaţi directorii. „Pleacă ai voştri, vin ai noştri!”, era formula politică de lucru, în cazul numirii directorilor.

De câţiva ani, în mentalitatea publică s-a infiltrat ideea că numirile politice sunt aberante şi normal ar fi ca directorii să obţină posturile prin concurs. Ideea s-a infiltrat, dar, nimic nu s-a schimbat, în fond. Doar că numirile politice nu se mai făceau pe faţă, ci, pe ascuns. Se făceau cu grija de a păstra aparenţa unor numiri în posturi pe baza experienţei şi a notorietăţii profesorilor. Şi, trebuie să recunoaştem, chiar au fost dascăli cu experienţă şi har care au ajuns directori, dar, şi ei trebuiau să ştie că au obţinut postul prin bunăvoinţa „celui de sus”. Adică, a politicienilor care conduceau la acel moment judeţul. Astfel că, de exemplu, în Caraş-Severin, la conducerile şcolilor au fost, pe rând, directori PD-işti, PNL-işti sau PSD-işti.

Bine, acum, avem concurs, dar, nu se va schimba mare lucru! Aceasta se vede şi din faptul că, în mare s-au înscris la concurs, aceeaşi directori care sunt numiţi pe posturi. S-au înscris la concurs aceiaşi, din cauză că pentru a candida sunt impuse nişte condiţii. Printre aceste condiţii este şi aceea ca cel care candidează să aibă certificat de expert în managementul educaţional. Iar, pentru a te înscrie la cursurile de expert în domeniu se cere experienţă managerială(!). Practic, tinerilor dascăli li se interzice accesul la cursurile de formare managerială! În plus, pe vechiul sistem, au fost încurajaţi să obţină certificatele de expert în management educaţional acei dascăli care beneficiau de simpatie politică.

Şi am mai auzit una, de la deputatul Ioan Benga, unul din politicienii adânc implicaţi în procesul de numire al conducerilor şcolilor, în ultimii ani. Implicat, desigur, după cum declară, în interesul învăţământului. Ioan Benga îmi dădea un exemplu. Să vedeţi ce o să se întâmple în locurile în care directorul actual nu mai concurează ori pică examenul. Conform legii, se va întoarce la catedra de unde a plecat. Asta înseamnă că cel care a ocupat catedra în acest timp va trebui să plece acasă, să stea pe margine, să sufle în dudă şi să se roage să se schimbe regimul! Aşadar, nasol! Are dreptate Benga! După ce s-a creat un sistem, acesta opune o rezistenţă „naturală” la schimbare. Când se taie un lanţ, două, unii din cei prinşi în lanţuri vor fi răniţi. Îi va durea schimbarea. Şi vor dori să-şi lege lanţurile la loc.

Şi, o întrebare: de ce sunt atât de mulţi profesori implicaţi politic, în România?! Pentru că, pentru politicieni, clasa bugetară a dascălilor a fost masa cel mai uşor de manevrat, prin numiri şi recompense administrative.