Trăieşte liber, fă ce-ţi place, fii tu însuţi!, spune McMurphy, zis şi Mac, personajul din celebrul roman şi film „Zbor deasupra nui cuib de cuci”, de Ken Kesey. Nu te lăsa strivit de sistem!, mai spune Mac, şi nebunia omului rebel, nesupus, liber, fericit, te contaminează şi începi să te crezi la fel ca el. Râzi cu el, te bucuri cu el, te bucuri împeună cu celelalte personaje care încep să prindă curaj, să protesteze faţă de absurdităţile impuse de oamenii ce reprezintă autoritatea sistemului. Pasta de dinţi e închisă în dulap până la ora şapte, fix. Aşa scrie în regulamentul ospiciului! Vă daţi seama ce dezordine s-ar produce dacă fiecare s-ar spăla pe dinţi când vrea?! Unii la şapte fără un sfert, alţii la şapte, alţii după şapte! Ar însemna încălcarea regulementului, iar o viaţă fără regulament înseamnă anarhie! Anarhia înseamnă lipsa autorităţii celor învestiţi cu autoritate şi, atunci, unde mai este puterea lor?! Care ar mai fi rostul lor, al celor care pentru putere trăiesc. Pentru plăcerea de a conduce o lume absurdă. În orice sistem, absurdul e normal, pentru că menţine ordinea. Normalul e absurd, pentru că dă libertate de acţiune omului, iar libertatea dă entuziasm, iniţiativă, nesupunere, fericire! Cu oameni liberi, nesupuşi, fericiţi, nu se pot organiza armate care să fie conduse unele împotriva altora! Nici lucrători-roboţi la banda de asamblare nu s-ar mai găsi, aşa că producţia ar scădea, ar scădea livrările şi capitalul s-ar diminua, nu s-ar plăti creditele, băncile ar da faliment, puternicii n-ar mai fi puternici. Adevărul e că fără ordine, capitalismul, ca şi socialismul de altfel, ar fi de căcat. Cam fiecare ar fi pe cont propriu. Deci, ne place McMurphy, dar nu putem fi ca el! Cine are puterea şi curajul să fie pe cont propriu?! Puţini! Mai ales că, după cum citim în carte, şi vedem în film, MC Murphy plăteşte cu viaţa revolta împotriva sistemului. Cei mulţi, cei fără putere, stau cuminţi. Rămân să moară în linişte. Unul singur, unul aparent anihilat de sistem, unul de la care nu te-ai aştepta să mai poată acţiona din proprie voinţă, scapă. Cine e acesta?!
Vă invit, duminică seară, în 16 octombrie, de la ora 19.00, la Palatul Cultural din Reşiţa să vedeţi un om periculos! Periculos pentru sistem. Pe McMurphy, din spectacolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, de Ken Kesey, în regia lui Marius Olteanu, în premieră la Reşiţa.
Trăieşte liber, fă ce-ţi place, fii tu însuţi!, spune McMurphy, zis şi Mac, personajul din celebrul roman şi film „Zbor deasupra nui cuib de cuci”, de Ken Kesey. Nu te lăsa strivit de sistem!, mai spune Mac, şi nebunia omului rebel, nesupus, liber, fericit, te contaminează şi începi să te crezi la fel ca el. Râzi cu el, te bucuri cu el, te bucuri împeună cu celelalte personaje care încep să prindă curaj, să protesteze faţă de absurdităţile impuse de oamenii ce reprezintă autoritatea sistemului. Pasta de dinţi e închisă în dulap până la ora şapte, fix. Aşa scrie în regulamentul ospiciului! Vă daţi seama ce dezordine s-ar produce dacă fiecare s-ar spăla pe dinţi când vrea?! Unii la şapte fără un sfert, alţii la şapte, alţii după şapte! Ar însemna încălcarea regulementului, iar o viaţă fără regulament înseamnă anarhie! Anarhia înseamnă lipsa autorităţii celor învestiţi cu autoritate şi, atunci, unde mai este puterea lor?! Care ar mai fi rostul lor, al celor care pentru putere trăiesc. Pentru plăcerea de a conduce o lume absurdă. În orice sistem, absurdul e normal, pentru că menţine ordinea. Normalul e absurd, pentru că dă libertate de acţiune omului, iar libertatea dă entuziasm, iniţiativă, nesupunere, fericire! Cu oameni liberi, nesupuşi, fericiţi, nu se pot organiza armate care să fie conduse unele împotriva altora! Nici lucrători-roboţi la banda de asamblare nu s-ar mai găsi, aşa că producţia ar scădea, ar scădea livrările şi capitalul s-ar diminua, nu s-ar plăti creditele, băncile ar da faliment, puternicii n-ar mai fi puternici. Adevărul e că fără ordine, capitalismul, ca şi socialismul de altfel, ar fi de căcat. Cam fiecare ar fi pe cont propriu. Deci, ne place McMurphy, dar nu putem fi ca el! Cine are puterea şi curajul să fie pe cont propriu?! Puţini! Mai ales că, după cum citim în carte, şi vedem în film, MC Murphy plăteşte cu viaţa revolta împotriva sistemului. Cei mulţi, cei fără putere, stau cuminţi. Rămân să moară în linişte. Unul singur, unul aparent anihilat de sistem, unul de la care nu te-ai aştepta să mai poată acţiona din proprie voinţă, scapă. Cine e acesta?!
RSS Feed