Articol

Să dăm Cezarei Dafinescu ce-i al Cezarei Dafinescu şi lui Toma Enache ce-i al său! Cezara Dafinescu, numită adesea drept cea mai frumoasă actriţă din România, a fost aseară pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa, pentru a prezenta spectacolul „Jumătatea mea, bărbatul”, adaptare după textul scris de George Arion, în regia lui Toma Enache. Spectacolul este un omagiu adus frumoasei actriţe, la împlinirea a 40 de ani petrecuţi pe scena Teatrului Naţional Bucureşti.

În faţa spectatorilor din Reşiţa, Cezara Dafinescu şi-a povestit viaţa, cu bucuriile, dramele, iubirile şi tragediile ei. Cu vocea limpede şi caldă, expresivă, cu un surâs ireszistibil sau cu ochii în lacrimi, Cezara şi-a purtat publicul prin experieţele copilăriei, adolescenţei, tinereţii şi maturităţii. Povestea s-a închegat, în cea mai mare parte, luminoasă şi caldă, iar spectatorii au asistat la trecerea prin faţa ochilor (a ochilor minţii, dar şi la propriu, a ochilor, ca urmare a unor proiecţii pe ecran), a unei fabuloase galerii de mari actori, care au fost parteneri de scenă sau de film ai Cezarei, cum ar fi George Motoi, Florin Piersic, Virgil Ogăşanu, Mihai Fotino, Marin Moraru, Ion Dichiseanu, George Dinică şi mulţi alţii.

Frumoasa divă a mărturisit ceva paradoxal. Şi anume că pentru o actriţă, frumuseţea este un handicap. Frumuseţea a împins-o mai ales spre roluri de femeie fatală, însă îşi iubeşte şi acum personajele, mici sau mari, aşa cum i le-a dat destinul. Dincolo de poveştile legate de teatru, de film, de roluri şi actori, a răzbătut povestea emoţionantă a iubirilor Cezarei Dafinescu. Iubirea adolescentei înşelate, iubirea femeii devenită soţie şi, în sfârşit, Marea Iubire, iubirea aşteptată de o viaţă, însă, încheiată tragic, ca urmare a unui stupid accident cu motocicleta.  

Cezara Dafinescu şi-a povestit viaţa aşezată pe un fotoliu, însă spectacolul a avut viaţă, atât datorită dinamismului interior al actriţei, cât şi datorită proiecţiilor care s-au derulat pe ecran, imaginate de regizorul Toma Enache. Astfel că, la final, după aproape o oră de magie, spectatorii au rămas încremeniţi, nevenindu-le să creadă că povestea s-a terminat. Apoi, au izbucnit aplauzele!

De aceea spunem cu bucurie: Să dăm Cezarei ce-i al Cezarei şi lui Toma ce-i al său!