Articol

Europa a fost mereu cu ochii pe noi în acești ultimi 26 de ani, în materie de legi, de hotărâri luate de comunitățile locale și, mai ales, de fărădelegile comise de conaționalii care au abuzat de femei în vârstă ori de copiii care abia învățau să meargă. Occidentul ne-a taxat imediat, ne-a pus la colț pe coji de nucă, ne-a arătat cu degetul și ne-a privit ca pe niște barbari coborâți din manualele de istorie. Și mă refer la ritualul tăierii porcului, la nunțile țigănești și obiceiul acestei etnii de a permite căsătoriile la vârste fragede.  De cele mai multe ori s-a dovedit  propagandă ieftină, menită să facă jocul unor interese de moment și nu numai.

E drept, schimbările dintr-o societate tradițională cum este a noastră se produc greu, chiar dacă plimbatul prin Europa e fără restriste astăzi, motiv pentru care am putea lua exemplu de bună purtare de la unii, de la alții care se cred mai civilizați decât noi. Dar cum să iei exemplul Suediei, de pildă, unde, aripa tânără a unui partid cunoscut în această țară nordică propunea la începutul anului legalizarea incestului și a necrofiliei. Mi-am frecat îndelung ochii și m-am ciupit de nas și de ureche, sperând ca totul să fi fost un vis. Sau măcar un scenariu de proastă condiție, scris de un urmaș al vikingilor. Dar nu era așa. Cum să permiți cuiva să facă, legal, amor cu un cadavru? Să se pună lângă el și să-și satisfaci poftele bolnave. Era să spun dorințele animalice, dar imi dau seama că nici dobitoacele astea nu fac așa ceva. Și ce să-i șoptească la ureche acelui cadavru? Că e răcoritor? Că e îmbălsămat ca la carte ori că emană o putoare nemaipomenită? E adevărat că în istorie au existat civilizații care încurajau astfel de practici, însă acest lucru s-a întâmplat de mult, în vremurile faraonilor și a luptelor corp la corp. De atunci, lumea s-a destupat la minte, a evoluat și se emancipează zi de zi.

Acei tineri aduceau și argumente halucinante în favoarea demersului lor legislativ, pornind de la ideea că fiecare are drept să decidă asupra propriului corp, inclusv cu ce se întâmplă cu el după deces. Mai mult, ei mărturiseau că nu le plac legile care țin de morală. Chiar dacă majoritatea oamenilor cu scaun la cap văd în astfel de acte ceva scârbos, liderul acelor tineri suedezi consideră că legea nu poate și nu trebuie să se bazeze pe ceva catalogat drept „dezgustător“. În trecutul nu prea îndepărtat, tot ei,au cerut și oficializarea poligamiei, plecând de la exemplele civilizației orientale sau, chiar tribale.

Nu știu să fi avut loc o reacție vehementă a societății civile sau să fi existat un punct de vedere din partea autorităților suedeze. În numele dreptului la exprimare liberă, astfel de lucruri sunt tolerate și, cine știe, poate într-o zi vor fi adoptate și acceptate. Dar, oare, ce s-ar fi întâmplat dacă toate aceste idei bolnave ar fi „încolțit“ pe pământul urmașilor contelui Dracula, acolo unde țăranul continuă să-și căsăpească porcul, așa cum se făcea și acum un secol, iar sfintele moaște tind să devină emblemă națională?

Nici nu vreau să mă gândesc la un astfel de răspuns.