Articol

Peste o săptămână avem alegeri. Ne vom alege reprezentanţii în hulitul Parlament. De ce este hulit Parlamentul României? Pentru că sunt mulţi, pentru că dorm, pentru că se uită la filme porno ori joacă solitaire pe laptop, în timpul şedinţelor, pentru că votează la comanda de partid. În plus, în arătatul Parlamentului cu degetul, joacă un rol şi invidia. Cum dracu, eu, care nu-s mai prost ca ăla, mă zbat să-mi plătesc apa, curentu’, căldura, în timp ce el, parlamentarul, umblă la costum pe la televiziuni, are maşină şi şofer la scară şi ţine audienţe. Sau nu ţine!

În imaginarul colectiv românesc, Parlamentul a ajuns un fel de entitate străină, o colonie de aliens, care pluteşte undeva în spaţiu, o comunitate de gorillieni dintr-o navetă spaţială, ca din filmul SF „Star Trek”. Ce-au ăştia cu România? Uite, cu România are legătură Celentano, beţivul din „Las Fierbinţi”, care spune poezii patriotice, proaspăt ieşit din birt, uşor jegos, uşor afumat, dar cu sufletul curat! Celentano e ca noi, le-o spune de-a dreptul şi pune degetul pe rană. Românii pleacă prin străinătăţi, ţara se depopulează din cauza politicienilor. „Anglia, Italia, / Cei mai mulţi în Spania, / Ne-a bătut Albania...”  

Cam asta-i imaginea României şi a politicii, în iarna vrajbei noastre. Aşa că, ce-i de făcut?! „Noi, la supărare, bem!”

Cu toate acestea, alegerile parlamentare sunt cele mai importante alegeri pentru ţară! Românul pune patimă în alegerea primarului şi a preşedintelui. Într-un fel, bine face! Însă, ne place, nu ne place, alegerile parlamentare dau principala direcţie în care se mişcă ţara. Parlamentul, difuz şi greu de personalizat, conturează tendinţele generale şi stabileşte starea de spirit a unei naţiuni. Unde mergem? La stânga, la dreapta, o luăm pe centru? Şi, cel mai important, cine va face Guvernul. Până la urmă, Parlamentul suntem noi. Cum e turcul şi pistolul, cum e românul, aşa şi Parlamentul! Românul care ia sau dă şpagă, românul care se uită la filme porno la servici’, românul naţionalist sau cosmopolit, votează parlamentarii. Sau nu votează! „Noi, la supărare, bem!” Na, nu-i bai! Las’, că bea şi rusul şi suedezul. Dar, pentru duminica viitoare, propun un slogan pentru alegători. Măcar pentru o duminică, dacă tot suntem supăraţi: „Noi, la supărare, votăm!” Ştiu, sună patetic. Dar, putem bea după... Tot aşa, de supărare. Sau de bucurie.