Articol

Am primit de la suedezul Daniel Onaca, în acest miez de iarnă românească, geroasă şi viforoasă, două volume de-ale sale, apărute recent, la sfârşitul anului 2016. Este vorba despre „O iarnă scandinavă - 100 de poeme haiku în stil clasic” şi „Şapte poeţi suedezi moderni şi contemporani”, ambele apărute la editura Coresi, Bucureşti, 2016.

Daniel Onaca trăieşte în Suedia, unde s-a stabilit în anul 1984, după ce a fugit din ţară, trecând pe ascuns graniţa spre fosta Iugoslavie, pe vremea în care ieşirea din lagărul comunist echivala cu evadarea spre libertate. Daniel Onaca s-a născut la Reşiţa, în 1954, oraş în care a urmat cursurile şcolii primare, gimnaziale şi ale unui liceu industrial. Conform propriei mărturisiri, după liceu „a lâncezit la poale de Semenic”, frecventând în acelaşi timp şedinţele Cenaclului literar Semenicul, condus de Gheorghe Jurma. Ajuns în Suedia, a mai făcut o dată liceul, în limba suedeză, desigur, şi a aboslvit două facultăţi, una de biblioteconomie şi istoria literaturii, una de lingvistică. Are şi un master, absolvit la Cluj, făcut, tot conform mărturisirii sale, „nu din dorinţa de a-mi mai pune o pană la pălărie, ci pentru a profita, prin intermediul unei burse Erasmus, de câteva luni de şedere în mediul cultural al visurilor mele de tinereţe, Clujul universitar”.  În prezent, trăieşte „într-un sătuleţ idilic de pe valea Nissanei, ascuns în în pădurile Smolandiei”, precum şi la Malmö.

Daniel Onaca a publicat poezii, recenzii, traduceri, în volume colective şi în reviste din România şi Suedia, precum şi trei volume. În afara celor două cărţi publicate anul trecut, despre care am amintit, a mai publicat volumul de versuri „Din lumea lui Loke”.

Noaptea scandinavă şi o turmă de reni

Volumul „O iarnă scandinavă”, cuprinde 100 de haiku-uri, prima parte, „Împerecheri iernatice”, fiind alcătuită din haiku-uri grupate câte două pe o temă comună, a doua secţiune, „Şapte şoapte-n şapte şiruri”, conţine grupaje (cârduri) de câte şapte haiku-uri, la fel, fiecare grupaj abordând o temă comună, însă, toate poemele-haiku stând sub semnul iernii.

În prefaţa scrisă de Ioana Bud, aceasta scrie, printre altele: „Autorul alege cu pricepere slovele, invitând cititorul să inspire O iarnă scandinavă din tezaurul popular, regional, arhaic ori doar învechit, le asamblează în forma haikuului clasic japonez, folosindu-se de sennsurile lor proprii, ascunzându-le conotaţiile, în aşa fel încât cititorul să aibă plăcerea de a le descoperi şi de a se minuna”.

Din prima parte a volumului alegem la întâmplare o pereche de haiku-uri, reunite sub titlul „O turmă de reni”:

În primul haiku, primul vers ne îndreaptă privirea spre măreţia încremenită a cerului îngheţat, scandinav, după care, atenţia este îndreptată spre dinamica vieţii, a unei turme de reni aflate în mişcare. Apare astfel contrapunerea dintre măreţia îngheţată a naturii şi viaţă, precum şi surpriza şi emoţia pe care cititorul o resimte prin contrast. Ultimul vers introduce în universul îngheţat încă un element care sugerează spaţiul locuit, cu o viaţă ce se desfăşoară conform unor regului, a unor nevoi omeneşti, cânii, care sunt un fel de prelungire a voinţei omului, având, aici, şi un caracter domestic, cât şi unul ameninţător. Cel de-al doilea haiku este boltit de acelaşi cer polar, încremenit, de data aceasta, noaptea, însă, atmosfera de la nivelul troienelor este blândă, încălzită de respiraţia renilor care, în linişte, îşi caută hrana sub zăpadă. În aceste două poeme, ca şi în multe altele din volum, Daniel Onaca observă, notează şi, mai mult decât a realiza fotografii emoţionante ale clipei, reuşeşte să cuprindă în trei rânduri un film cu imagini cursive, prelungite în eternitate.

Poezie suedeză

Volumul „Şapte poeţi suedezi moderni şi contemporani” cuprinde eseuri critice, concise şi sugestive, despre opera a şapte poeţi suedezi, de la Thomas Tranströmer, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, până la Eva Ström, poetă contemporană a cărei poezie este marcată de patos, violenţă şi senzualitate.