Scriitorul timişorean Ion Marin Almăjan face o dezvăluire uluitoare despre cum se scrie istoria şi cum s-au trasat (se trasează?) graniţele, în spatele uşilor închise. Dezvăluirea, cu privire la oraşul Reşiţa şi locul său pe hartă, este făcută în volumul „Ochiul neadormit al bufniţei”, editura David Press Print, Timişoara, 2016, un volum de însemnări zilnice şi eseuri, mărturii şi meditaţii asupra unor evenimente sau lecturi. Chiar în deschiderea volumului, Ion Marin Almăjan notează o dezvăluire şocantă (după părerea mea de reşiţen), cu privire la o mărturie a scriitorului şi publicistului Petre Pandrea, în volumul acestuia, „Cartea mandarinului” - Jurnal intim, 1952-1958, volum apărut la editra Vremea, Bucureşti, 2002. Dezvăluiriele sunt referitoare la Congresul de pace de la Paris, din 1920, unde, printre altele, s-a decis împărţirea Banatului Mare, între România, Serbia şi Ungaria.
Iată ce scrie Ion Marin Almăjan, cu referire la textul lui Pandrea:
„Georges Clemenceau (primul-ministru al Franţei în acea vreme, 1920 - n.n.) a fost prelucrat de Take Ionescu, pe care îl decretase mare european, dar cea care l-a înrâurit cu asupra de măsură a fost aceeaşi contesă, Anna de Noailles, bătrâna prietenă a marelui om politic francez. Ea, scrie Pandrea, a salvat Reşiţa care trebuia să cadă la sârbi, aşa cum se convenise (n.m. când şi de cine?) spunând că acolo îşi are înmormântaţi părinţii, că nu se poate despărţi de castelul strămoşesc. Şi astfel, zice Pandrea, linia de demarcaţie a fost mutată. Istoriografia română nu a scris nici un rând despre aceste influenţe benefice pentru configuraţia hotarelor României”, notează Ion Marin Almăjan.
Anna de Noailles (nume de fată - Ana Elisabeta Brâncoveanu) a fost o scriitoare franţuzoaică de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris, la începutul secolului XX. Nu avem date care să confirme că părinţii Anei, Grigore Brâncoveanu şi Raluca Musuraş, fiica lui Musuraş-paşa, ambasador al Turciei la Londra, şi a Anei Vogoride, ar fi înmormântaţi la Reşiţa. Probabil că nici nu există la Reşiţa aceste morminte şi nici vreun castel strămoşesc. Dar, mai ştii?! Aceasta să o desluşească istoricii. Dacă Anna de Noailles a fabulat, este de presupus că şi-a folosit influenţa pentru „a aduce” Reşiţa, o localitate, pe atunci, extrem de importantă din punct de vedere industrial, în graniţele României.
(foto sus: preluată de pe pagina FB, REŞIŢA DE NEUITAT, administrată de Emil Sergiu Varga)
RSS Feed