Articol

România de acum nu mai seamănă cu România de ieri. Nu vorbesc neaparat de proteste, pentru că acestea au existat și în Guvernarea Văcăroiu ori Năstase, dar și în mandatul lui Boc sau Ponta, ci de acutizarea disputelor dintre cele două palate, care flutură în aer securea războiului. Cu încrâncenare și declarații ce nu lasă loc de târguieli. Nu cedează nici unii, nici alții. E care pe care, după modelul: mai bine să plângă mă-ta, decît a mea.

Pe acest criteriu, țara s-a împărțit în două. În România bună și în România rea. În România celor care au ieșit în stradă să protesteze și în cea a celor care preferă să rămână în casă. În România celor care vor o țară ca afară și România cetățenilor care abia așteaptă să treacă iarna, să scape de plata facturii la gaz. A celor care se adună de o săptămână, seară de seară, în Piața Victoriei din București și în alte piețe din țară și a celor care, de două zile, încearcă o replică aproape de neluat în seamă, în fața Palatului Cotroceni. În România celor care se bucură pentru cele câteva sute de lei primite la pensie și salariu și România celor care nu se lasă cumpărați în felul acesta.

Pe de altă parte, avem România corporatiștilor și România bugetarilor, România tinerilor și foarte tinerilor și România pensionarilor, România celor care au făcut Revoluția și a celor care erau prea mici atunci, să fi înțeles pentru ce ieșișeră oamenii în stradă.  O Românie a celor care au curaj să ridice piatra și o alta a virtuțiilor câștigate cu arginții lui Iuda. România celor care urmăresc programele de la Antena 3 și România TV și România celor care schimbă pe Realitatea TV. Mai mult, avem de a face cu o Românie a celor care se cred iubitori de țară și de neam și o alta în care părerea unanimă este că cealaltă jumătate este vândută lui Soroș. O Românie a celor care continuă să mănânce clisă cu ceapă și brânză și o alta care petrece vacanțele în locuri exotice din această lume.

Deși este întreagă, România este ruptă în două în aceste zile, iar falia dintre ele se cască în fiecare zi. La câte probleme cu buline roșii avem în țara asta, oricând este posibil ca lucrurile să o ia razna de tot. Să alunece tot mai mult spre anii ’90, să o luăm de la zero. Adică, să ne dăm singuri picioare în cur.