Menu

Articol

Lacrimi de plâns, lacrimi de râs, în ziua a doua a Festivalului reşiţean

Festivalul de teatru „Scena ca o stradă” de la Reşiţa a continuat aseară cu două reprezentaţii excepţionale, venite de la Deva şi de la Bucureşti. Primul spectacol, producţie a Teatrului de Artă Deva, „Oscar şi Tanti Roz”, adaptare de Mihai Panaitescu după Eric-Emmanuel Schmitt, a adus pe scena Palatului Cultural din Reşiţa povestea tragică a băieţelului Oscar, aflat într-un spital, fiind bolnav de cancer.

O temă despre care mulţi ar putea spune că asigură lacrimi şi aplauze, garantat! Nu este deloc aşa, pentru că povestea poate aluneca uşor în melodramă leşinată sau, chiar, ridicolă, în care ţi se cerşesc lacrimile. Însă, în spectacolul devean, regizorul Mihai Panaitescu, a avut inspiraţia şi şansa de a lucra cu o distribuţie foarte potrivită, toate personajele fiind „de acolo”, din poveste. Desigur, Mihai Panaitescu şi-a ales distribuţia, însă, de regulă, regizorii lucrează cu „materialul” aflat la îndemână. Iar, în acest spectacol, materialul a fost excepţional. Alexandra Podu, în rolul lui Oscar, a creat un personaj de neuitat, un copil care se maturizează în ultimele 12 zile de viaţă, cât în 120 de ani! Un copil cu spaime, naivităţi, tristeţi, bucurii, cu întrebări copilăreşti, dar, care devin întrebări existenţiale, până la urmă, cu răspunsuri extrem de profunde. Răspunsurile despre viaţă şi moarte vin cu ajutorul lui Tanti Roz (Roxana Olşanschi), o femeie simplă, o gogoşereasă, care îşi inventează un trecut de luptător în ring, pentru a-i sugera lui Oscar că viaţa, oricât de scurtă sau de lungă ar fi este o luptă, că merită să lupţi pentru viaţă, pentru iubire, pentru a-i ajuta pe ceilalţi, pentru a te lăsa ajutat. Desigur, la nivel pedagogic, spectacolul ne învaţă ce putem face pentru un muribund, pentru un copil muribund. Însă acest spectacol e mult mai mult de atât. Este o extraordinară lecţie de viaţă, pe care noi, spectatorii, o începem ca nişte copii şi o continuăm, cu emoţie, cu noduri în gât, cu paşi tremuraţi, conduşi de formidabila Tanti Roz, care, în simplitatea ei, reinventează teoria relativităţii; lungimea timpului vieţii noastre depinde de calitatea şi intensitatea trăirilor. Conversaţia lui Oscar cu Dumnezeu este hazlie şi înduioşătoare, conversaţia cu Tanti Roz este naturală şi convingătoare, relaţia dintre copiii aflaţi în spital, credibilă, conversaţia copilului cu sine însuşi este atât de... copilărească şi profundă. Teatrul din Deva, regizorul Mihai Panaitescu, scenografa Vioara Bara, actorii: Alexandra Podu, Roxana Olşanschi, Angelica Lisa, Teodora Voineagu, Constantin Podu, Mircea Rotaru, au „dat calitate” unei seri de sâmbătă, la Palatul Cultural din Reşiţa.

Fă-mi loc să râd!

Al doile spectacol din ziua a doua a festivalului, sâmbătă seara, a fost comedia „Fă-mi loc”, regia Radu Beligan, scenografia Mădălina Marinescu, avându-i în distribuţie pe doi dintre copiii teribili ai teatrului românesc, Medeea Marinescu şi Marius Manole. A fost „comedia pe care o aşteptam”, în care se râde din prima secvenţă până în ultima, se râde sănătos, natural, în hohote, cu sughiţuri sau subţire, pe sub mustăţi. Este vorba despre o întâlnire întâmplătoare a doi tineri, în cuşeta unui vagon, într-un tren care îi duce spre o direcţie aparent neprevăzută, cu ocolişuri, cu poticneli, cu deznodământ aşteptat. Medeea Marinescu şi Marius Manole sunt atât de talentaţi, încât nu ai ce să le reproşezi nici măcar într-o comedie aşa-zis uşoară, făcută cu profesionalism şi dezinvoltură.

În această după-amiază, de la ora 16.00, la Casa Municipală din Reşiţa, va avea loc o întâlnire cu scriitorul Matei Vişniec, care îşi va prezenta mai multe din volumele sale în limba română.

În această seară, de la ora 18.00, la Palatul Cultural, Teatrul de Nord Satu Mare va preeznta spectacolul „Autobahn”, de Neil LaBute, regia artistică Laura Moldovan, distribuţia: Ioana Cheregi şi Andrei Stan.

De la ora 20.30, Compania Telluris Asociatti - Pontederea - Toscana (Italia) va preeznta spectacolul „Iluzionistul”, de Matei Vişniec, regia artistică Letteria Giuffrè Pagano, cu Tazio Torrini.

Powered by Jasper Roberts - Blog