Articol

Ziua a patra a festivalului reşiţean, luni, 13 februarie, a început după-amiază cu un spectacol coregrafic surprinzător, încărcat cu energii subtile, alimentat din subconştientul adolescentin al oamenilor de orice vârstă, cu spaime, primăveri, tresăriri, înserări, zboruri, coşmaruri, cu erotism. Spectacolul „Vise”, prezentat de Cercul de Teatru al Teatrului de Vest Reşiţa, coordonat de Andrada Samoilă, a fost un râu care nu curge numai la vale, ci se răsuceşte, se zbate, pulsează, difuzează ca o ceaţă toxică, ca un parfum de flori de cireş sau de coapsă tânără de femeie. Un poem-vis, un cântec-dorinţă, o adormire-trezire, o cădere-înălţare, un semiîntuneric de senzaţii, emoţii şi sentimente. Foarte bun!

Primul spectacol de seară, a fost „Othello”, de William Shakespeare, regia Suren Shahverdyan, scenografia Mc Ranin şi Raluca Frăţiloiu, prezentat de Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte. Distribuţia: Liviu Cheloiu, Andrada Fuscas, Mircea Silaghi, Daniel Nuţă, Ela Ionescu, Camelia Pintilie, Radu Câmpean.Un spectacol puternic, căzut în mijlocul festivalului reşiţean ca un pumn bine definit, mare, destul de mare încât să creeze în jurul său un crater care să-l detaşeze de toate celelalte în peisajul festivalului reşiţean. Liviu Cheloiu, în rolul lui Othello, a fost monumental, convingător, expresiv, cum au fost, de altfel, şi ceilalţi actori care au contribuit din plin la realizarea unui spectacol, clasic prin liniile de forţă, modern prin nuanţe şi scenografie. Am întâlnit, la ieşirea din sala Palatului Cultural, spectatori care au exclamat: Am văzut cel mai bun spectacol din festival! Dar, trebuie spus că aceeaşi exclamaţie am auzit-o şi la finalul următorului spectacol, de ieri seară, „Frumoasa călătorie a urşilor panda...”, şi la finalul spectacolelor „Oscar şi Tanti Roz” sau „Migraaaaanţi”. E foarte bine că festivalul de la Reşiţa are mai multe „cele mai bune spectacole” şi atât de diverse.

Seara de ieri a fost încheiată de producţia Teatrului UNTEATRU din Bucureşti, „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt", de Matei Vişniec, regia artistică Cătălina Buzoianu, mişcare scenică Galea Bobeicu, sound-design Mihai Prejban şi Sorin Antonie. Distribuţia: Iolanada Covaci şi Marius Călugăriţa. Călătoria aceasta „a urşilor panda” este, de fapt, călătoria dintre vis şi realitate, realitatea vieţilor noastre trăite, evident, subiectiv, atât de subiectiv şi personal, încât este, de fapt, irealitate. Ceea ce pare o întâlnire întâmplătoare şi frivolă, devine o călătorie cu semnificaţii profunde, o călătorie fără drum, fără timp şi spaţiu, este viaţa noastră la graniţa cu moartea, este visul vieţii şi al morţii imprimat pe pânza nedefinită dintre ceea ce nu este şi ceea ce ni se pare că este. Iolanda Covaci, în rolul „femeii”, frivolă şi senzuală, devine destin, iar Marius Călugăriţa, ridicol şi preocupat de „realitatea” imediată, eventual de o partidă de amor, devine un personaj tragic. Poate că aducerea spectatorilor în scenă, în două-trei secvenţe de final, totuşi, nu a ajutat spectacolul. Parcă i-a diminuat din gravitate.

Astăzi, marţi, 14 februarie: