Articol

Ceea ce nu au reușit Victor Ponta și Crin Antonescu, iată că s-au dovedit în stare primarul Reșiței, Ioan Popa, și liderul social-democraților cărășeni, Ion Mocioalcă.  Adică, la fel ca vechii indieni, cei doi au îngropat tomahawkul dezbinării în politica locală a ultimilor 26 de ani și câteva luni și au reînviat USL. Cel puțin la modul declarativ, făcut de aceștia în ziua prezenței premierului Grindeanu la Reșița.

Securea despre care vorbim are și ea prețul ei: îmi dai ceva, ca să-ți dau și eu la rândul meu. În cazul de față, Popa a primit acceptul pesediștilor pentru cumpărarea fostului depou de tramvaie (pe care tot primăria îl vânduse), iar pesediștii au obținut ceea ce și-au dorit: funcția de viceprimar. În locul lui Popa, alt liberal mai degrabă și-ar fi tăiat făloșenia și ar fi dat-o la rațe, tocată și amestecată cu urzici și făină de porumb, că tot este primăvară, decât să riște pierderea majorității în Consiliul Local Reșița. Numai că Popa nu e ca alt liberal, nici măcar politician adevărat nu e, ci om de afaceri cu puternic simț de dezvoltator autentic și care în opt luni de mandat a scăpat primăria de datorii la furnizori și și-a făcut planuri peste planuri. Ca om de afaceri, a simțit că singura cale de reușită cu proiectele gândite de el este să încerce orice până trece puntea, asumându-și ceea ce face.. Indiferent de consecințe.  Așa se explică că a bătut palma cu Mocioalcă peste capul liderilor aflați deasupra lui în partid și a renunțat la orgoliile de până acum.

Cine a învins și cine a câștigat de pe urma acestui troc? Deocamdată este greu de spus, deși și Popa, și Mocioalcă vorbesc despre un bine comun, al Reșiței și al locuitorilor săi. Dacă nu i-am cunoaște pe politicieni aș spune că au făcut bine ceea ce au făcut. Pe de altă parte, sunt convins că și unul, și altul știu că politica românească nu este pentru gentelmeni. Azi ești prieten cu mine, mâine te înjur și ți-o trag în public.

Revenind la stabilirea noului viceprimar, că despre alegere nici nu poate fi vorba, să remarcăm că dintre toate variantele proaste pe care le avea la îndemână, PSD și-a desemnat omul cel mai nepotrivit. Nu contest inteligența lui Gabriel Duruț, la urma-urmei nici nu cred că asta contează cânde ești viceprimar, ci lipsa lui de atitudine și de implicare în ședințele la care a participat în mandatul trecut și cel actual. Cu excepția situațiilor în care îndeplinea rolul de președinte de ședință când, de voie, de nevoie conducea cu voce tare ședințele, niciodată nu l-am auzit să zică ceva. Ba, mint. A făcut-o când a depus în două rânduri jurământul la investirea în funcția de consilier. În rest, Gabriel Duruț a fost precum „Cumințenia pământului” a lui Brâncuși! Dacă primarul Popa și consilierii PSD au căutat un viceprimar tăcut și contemplativ atunci, au făcut o afacere bună. Altfel...