Articol

În timpul vizitei de la Reşiţa, premierul Sorin Grindeanu se declara preocupat de soarta UCMR, după ce se întâlnise cu conducerea companiei. La conferința de presă care a urmat, premierul ne asigura că în județ și la Reșița, în special, va veni ministrul Economiei, cât mai rapid.

De la vorbele rostite atunci de primul-ministru au trecut aproape trei săptămâni. La prima vedere, nu este mult, dar în contextul afirmației de „cât mai rapid”, ar putea însemna ceva. Nu de alta, dar trece și săptămâna asta, cealaltă și următoare sunt înainte și după Paști și uite așa se duce și aprilie fără să se rezolve ceva. Nu sunt malițios și nici pornit cu ocara la început de săptămână. Experiența anilor trecuți îmi spune să bați fierul cât este cald. Primul-ministru o avea și alte probleme (economice) pe cap și cu siguranță nu îi stă gândul doar la UCM Reșița, chiar dacă în timpul vizitei a ridicat-o în slăvi tot la a treia frază rostită despre domeniile strategice de investiții ale României.

Ce-i lipsește (politic) uzinei constructoare de mașini și Reșiței să redevină ce au fost înainte de 1989? Greu de spus. Declinul societății a început în mandatul PDSR, 1992-1996, și s-a accentuat în guvernarea țărănisto-democrat-liberal-udemeristă din anii 1996-2000. Deci, problemele Reșiței au trecut prin mâinile și mapele tuturor, dar așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri, au rămas tot nerezolvate.  Însă cel care i-a așezat crucea la cap și i-a pregătit coliva a fost Adrian Chebuțiu, cu acceptul tacit al statului care abia așteptat să vândă uzina, fără să-l mai intereseze post-privatizarea.  

În aparență, lucrurile par simple și la îndemâna celor care conduc această țară. UCM Reșița nu mai este ce-a fost odată, din zecile de secții de producție au mai rămas doar câteva, pe locul în care se turna oțel și fontă, iar ciocanul de la forja mare se auzea de la mulți kilometri, se vorbește de construcția de mall-uri și, parcuri cu panseluțe și locuri de joacă pentru copii. Mociur rămâne doar în amintirea fotografiilor sau a peliculei de 16 mm, iar uzina care a mai rămas în picioare, cu datoriile de multe milioane de euro.

Dacă guvernările de până acum ar fi vrut să facă ceva concret pentru UCM Reșița, ar fi trebuit să transforme datoriile în acțiuni pe care să le cumpere statul. De ani și ani aud politicienii spunând că așa se va întâmpla. Că ar exista voință politică și respect pentru leagănul industriei românești. Frecție la piciorul lemn al muribundului care este UCM Reșița, în timpul campaniilor electorale și ale vizitelor de partid și de stat. În rest, ii dau dreptate premierului când explica pentru ce îl trimite pe ministrul Economiei la Reșița: „fără  a se întâmpla ceva şi să rămână doar la stadiul de vizită