Copilăria noastră a fost marcată, între altele, și de Legendele Olimpului, cu povestiri despre zei și eroi, începând cu Zeus, Hera, Afrodita, Apollo, Hefaistos ori Poseidon și continuând cu Prometeu, Ahile, Ulise, Penelopa, Tezeu, Heracle și mulți alții. Ea este legată și de soladatul datorită căruia avem astăzi cea mai lungă cursă atletică, cea de maraton, dar și de iluștrii filozofi ai Greciei antice: Aristotel, Democrit, Diogene, Socrate, Platon, Plutarh, Homer etc. Ca să nu mai vorbim de primele întreceri olimpice ale omenirii, de Muntele Sfânt, de Acropole, de Zorba...
Altfel spus, Grecia nu înseamnă doar kalimera, mare,nisip, femei frumoase, iahturi, portocale, lămâi și ulei de măsline, ci și Mikis Theodorakis, Nana Mouskouri, Nikos Kazantzakis, regimul coloneilor din anii ’70, Onassis ori campioană europeană la fotbal și baschet la cel mai înalt nivel. Nicio altă țară din Europa nu este vizitată anual de 20 de milioane de turiști, cum este Grecia, atrași de frumusețile vechii Elade. Și, în același timp, nicio altă țară nu a îndrăznit să organizeze un referendum național, pentru a se opune măsurilor de austeritate. Să întoarcă spatele Europei, într-un gest de revoltă, dar și de sfidare la adresa celor bogați, de banii cărora depinde soarta celor săraci.
Nu comentez votul grecilor. Și nici gestul lui Tsipras de a apela la voința populară. E treaba lor de a alege calea de urmat. De a crede că, în țara în care a luat naștere cu mii de ani în urmă, democrația a triumfat din nou, cu convingerea că au scris o pagină glorioasă în istoria Europei. Peste o lună-două, sau poate nici atât, vor constata singuri daca au procedat sau nu corect. Dacă exemplul lor va fi urmat sau nu de alte țări din UE, datoare instituțiilor financiare.
Nu pot, însă, să nu remarc determinarea celor care au votat „Nu“. Nu doar bucuria de pe străzile Atenei și a marilor orașe, ci și declarațiile super optimiste ale oamenilor de rând, de parcă premierul Tsipras numai ce s-a întors din Clochida, precum legendarul Iason, aducând cu el celebrul berbec cu lâna de aur. O bucurie nereținută și neregizată. Una cât se poate de normală pentru un popor obișnuit să primească două salarii și tot atâtea pensii în plus, anual, și să nu ofere nici măcar o măslină la schimb.
Teamă mi-e că, mult timp de acum înainte, șlagărul la modă în Grecia va fi „Good bye my love, good bye“ a lui Demis Roussos! La o datorie externă de 300 de miliarde de euro, e cea mai nimerită piesă ce poate fi interpretată de Grecia la masa bogaților Europei.