Pe vremuri, până în 1989, funcționau școlile profesionale. Școli în care se învăța nu doar meserie, ci și carte. În special partea tehnică, dar și matematica și limba română. Un absolvent de profesională se angaja în producție și avea posibilitatea să urmeze cursul seral al unui liceu. Cunoștiințele dobândite în trei ani de profesională și alți cinci de liceu îi ofereau șansa să urmeze o facultate. Nu pe bază de dosar ori la „grămadă“, cum se întâmplă în zilele noastre, ci în urma unui examen unde, adesea concurau cinci-șase candidați pe un loc. Și reușea să intre.
Astăzi, în locul școlilor profesionale vorbim de școli de artă și meserii, dar și de licee tehnologice. În ultimii ani, cine a urmat cursurile unui astfel de liceu a dovedit că a pierdut timpul degeabă. A venit la școală doar să se afle în treabă. Exact ca în vechea zicală românească: „A intrat la liceu vițel și a ieșit bou“. Cum s-a întâmplat și în acest an. În 57 de licee tehnologice din România, promovabilitatea a fost zero la bacalaureat. Surprinzător, cele mai multe licee de acest gen, șapte la număr, sunt din județul Sibiu. Spun surprinzător deoarece, per total, Sibiul se situează între primele cinci județe cu procent de promovabilitate ridicat. Maramureșul e pe aproape, cu cinci licee, în timp ce în județul nostru sunt doar două licee în această postură rușinoasă: Prigor și liceul tehnologic, din Bocșa. Ce să înțeleg de aici? Că, timp de patru ani, mii de elevi s-au trezit de pomană dimineața, să vină la școală? Că de învățat nu au învățat nimic? Că la fel cum se prinde apa de penele gâștii, tot așa s-a prins și cartea de ei. Că astfel de licee ar trebui desființate? Ori că pe acești copii nu-i duce capul? Asta să înțeleg?
Ar fi prea simplu dacă întrebările sau explicațiile s-ar opri ai. Dacă am da vina doar pe dezinteresul copiilor scăpați de sub controlul părinților. Ar fi prea simplu dacă am arunca pisica în curtea unora și i-am absolvi pe alții de orice responsabilitate. Cum, la fel de nedrept ar fi să-i băgăm pe toți profesorii în aceeași oală. Nu ne-ar folosi la nimic, doar constantând că situația se repetă an de an. Cel mult ne-ar întări convingerea că nimic nu s-a schimbat de la precedenta sesiune de bacalaureat, în afara faptului că subiectele din acest an au fost mai ușoare, mai lejere, pentru ca promovabilitatea să fie una mare.
Ce este de făcut? O întrebare care, cu siguranță nu-și va găsi răspunsul prea curând, pentru că ne-o punem de ani buni, fără nici un rost.